Postul plăcut lui Dumnezeu

Vechiul Testament, în afară de posturile regulate ale poporului israelitean sau ale unui anumit grup de oameni, avem şi posturi individuale, personale am spune. De pildă: A postit profetul Moise patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pe muntele Sinai când a fost să primească de la Dumnezeu cele zece porunci. „Pâine nu a mâncat şi apă nu a băut”, cum se spune la cartea Ieşirii (34, 28). Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi a postit şi profetul Ilie, pe măsură ce înainta spre muntele Horeb (III Regi, 19, 8-12). Postului aspru s-a dedicat şi prorocul Daniel. El însuşi ne spune despre sine că: „Pâine bună n-am mâncat, carne şi vin n-am pus în gura mea” (Daniel 10, 2-3). Cu post şi pocăinţă au răspuns locuitorii Ninivei propovăduirii lui Iona: „Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari până la cei mai mici” (Iona 3, 5). Astfel au scăpat de nimicire.
Însemnătatea postului o scot în evidenţă şi profeţii Vechiului Testament. Prin post trebuiau israeliţii să se întoarcă la Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat: „Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi tânguire. Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru... Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, vestiţi adunare sfântă” (Ioil 2, 12-15). Prorocul Isaia observă pericolul postirii formale şi expune elementele acelea din care constă postul cel adevărat, postul pe care îl primeşte Dumnezeu şi care poate şterge păcatele: „Postirile şi zilele de odihnă, lunile noi şi sărbătorile voastre le urăşte sufletul Meu. M-am săturat de voi! Nu voi mai ierta păcatele voastre!...Mâinile voastre sunt pline de sânge: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei! Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” (Isaia 1, 13-17) „Nu ştiţi voi postul care Îmi place Mie? Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l... Atunci vei striaga şi Domnul te va auzi. La strigătul tău El va zice: Iată-Mă!” (Isaia 58, 6-9).