Poliţistul Marian Godina „loveşte” din nou

Autor: Sorin ŢÎRCĂ

Publicat la 11 sepembrie 2015

Talentatul poliţist Marian Godina a postat o nouă poveste în care ne trece prin toate stările emoţionale şi pe care o încheie cu un moment care te face să râzi cu lacrimi.

Poliţistul Marian Godina „loveşte” din nou

Poliţistul umorist Marian Godina, vedetă deja pe facebook, ne împărtăşeşte o întâmplare cu un şofer de camion şi nepotul său (ceva în genul lui Nea Mărin şi Sucă) şi un taximetrist:

„Pe centura Braşovului, pe la 11 dimineaţa, un taximetrist se îndrepta spre casă, istovit după o noapte de muncă. Drumul era drept şi uscat, dar oboseala mare l-a făcut pe Moş Ene să treacă la volan. Taximetristul se trezi brusc. Era pe acelaşi drum drept, fără curbă, doar că lumea lui era cu susu-n jos. Reputaţia de maşină stabilă a Daciei Logan fusese încă o dată ştirbită, creaţia autohtonă odihnindu-se pe plafon, cu roţile în sus.

Din sens opus, Costică, şofer de camion, stătea de data asta în dreapta, lăsându-l la volan pe nepotă-său ... ca să-nveţe meserie. Plecaseră cu noaptea-n cap din Teleorman, cu camionul încărcat până la refuz cu pepeni, cu destinaţia piaţa Miercurea-Ciuc.Văzând cum s-a răsturnat Loganul, Costică, om cu spirit civic, îi zice nepotului să tragă repede pe dreapta, după care dă fuga la taximetrist şi îl ajută să iasă din maşina răsturnată şi încă fumegândă. Au mai oprit câţiva să sară în ajutor şi, unindu-şi forţele, au pus Loganul pe roţi. Probabil când au căzut la loc pe roţi, cele 1.000 de kilograme au făcut pământul să vibreze uşor sau nu ştiu ... cert e că 'nea Costică al nostru privea neputincios cum camionul plin cu pepeni se îndreaptă agale spre şanţ iar nepotă-său nu era la volan, era lângă el şi se scărpina în cap, gândindu-se probabil că e a dracu' şi meseria asta de şofer... Ca să fie dracul şi mai negru, acolo era şanţu' mai mare şi acolo lipsea parapetul.

Eram cu colegul meu în pauza de masă, aşteptam două omlete faine şi parcă nu mai veneau, mai ales că stăteam cu frica «să nu ne dea ceva». Am plecat în grabă spre locul indicat, neştiind foarte multe amănunte ... ştiam doar că mi-era foame şi că nu apucasem să mănânc nimic. Văzusem amândoi multe în faţa ochilor, morţi, răniţi, încarceraţi, beţivi... astfel că nu mai eram uşor de mişcat emoţional şi reuşeam cu bine să ne detaşăm pentru a ne putea concentra pe treaba noastră. Însă scena asta nu am să o uit, d-aia m-am şi hotărât să o scriu. Deşi stătea ciuciulete, era cât un munte de om, se vedea că e muncit bine, vânjos, om de la ţară, cu mâinile tăbăcite de muncă. Era îmbrăcat sărăcăcios, cu nişte bermude şi un maiou, iar în picioare avea nişte şlapi din cauciuc chinezesc. Faţa arsă de soare îi era acum brăzdată de lacrimi. Plângea ca un copil şi se uita cu jale la pepenii sparţi pe câmp şi la camionul răsturnat pe o parte. Plângea şi striga: munculiţa meaaaaa!!!, copilaşii meeeei!!! De obicei, când ne facem apariţia, întrebăm ce s-a întâmplat. Dar acum nu îmi găseam cuvintele, scena unui bărbat în toată firea jelind în chipul ăla mă mişcase. M-am întors cu spatele parcă pentru a-i da ocazia colegului meu să iniţieze el dialogul, dar acesta s-a întors deodată cu mine şi mi-a şoptit: mamă, ce milă mi-e de nenea ăsta !! Am răsuflat parcă mai uşor văzând că nu sunt singurul cuprins de emoţii. Ne-am revenit şi ne-am apucat de treabă, timp în care fundalul sonor era acelaşi: munculiţa meaaaa, pepenaşii meeeeei! Dar, oricum, deja ne împrieteniserăm iar situaţia devenise una tragi-comică. Încercam cât puteam să îl îmbărbătăm, spunându-i că nu e aşa rău, jumătate din pepeni sunt încă întregi, camionul, când va fi ridicat pe roţi, va fi numai bun de circulat ... chiar nu ştiam că îl minţim pe săracu' 'nea Costică. Între timp a ajuns autospeciala ce urma să ridice camionul din şanţ. Însă treaba nu era tocmai uşoară. Pentru a fi ridicat camionul, toţi pepenii trebuiau descărcaţi. Am vorbit cu taximetristul şi l-am rugat să îşi cheme câţiva colegi şi să îl ajute pe nenea Costică la descărcatul pepenilor. Am văzut mulţi nesimţiţi, dar la răspunsul primit nu mă aşteptam: «Eu mă duc acasă, că mi-e somn, nu am dormit toată noaptea». «I-auzi, mă!!! Îi e somn lui», striga nea Costică şi înjura în fel şi chip. «Rasa voastră de drogaţi, când m-oi mai opri eu vreodată în viaţa asta, drogaţii dracu', de v-aţi răsturna pe Posada şi nici nu m-aş mai uita, munculiţa meaaaa şi pepenaşii mei ... îi e somn lui!!». Şi uite aşa, taximetristul a plecat la nani cu parbrizul spart şi plafonul puţin zgâriat iar nenea cu pepenii înjura de zor şi se jelea, adăugând din când în când: «îi e somn lui! de l-aş fi lăsat să doarmă somnicul de veci ... îi e somn lui acum!»

Nea Costică stătea de vorbă cu şoferul macaralei ce urma să ridice camionul, când a început brusc să strige iar: aoleeeu, mămicuţa meaaa ... mi-am dat seama că tocmai aflase cât îl costa operaţiunea. Macaraua a plecat şi ea, rămânând să se întoarcă când nea Costică va fi terminat de descărcat pepenii. Nea Costică rămăsese singur cu nepotă-său, era deja ora 2 şi aveau treabă multă şi drum lung. Ne-am luat la revedere, l-am îmbărbătat încă o dată, spunându-i că îşi va aminti de asta râzând şi am plecat şi noi spre sediu. Pe drum, l-am întrebat pe colegul meu dacă observase şi el ceva neobişnuit la nea Costică. A început să râdă şi mi-a zis că văzuse şi el că, prin bermudele alea ale lui, se vedea ceva atârnând până aproape de genunchi. «Cred că avea o hernie inghinală imensă». «Eu cred că altceva îi atârna aşa». «Nu are cum, mă, sigur avea hernie». Şi aşa ne-am contrazis noi până la sediu. Am plecat acasă cu gândul la săracii oameni. Am ajuns acasă cu acelaşi gând la nea Costică şi la al lui nepot, cum or descărca ei singuri pepenii. Nu am putut sta, mi-am luat nişte haine de scandal, m-am suit în maşină şi m-am dus acolo. Oamenii încă munceau, erau numai ei doi, săracii. La început s-au uitat spre mine fără să mă recunoască, dar au realizat repede că sunt poliţistul de mai devreme. M-am pus pe descărcat cot la cot cu ei şi pe povestit şi râs. Deja atmosfera era alta. Nenea Costică se prinsese că mă amuză tare când îl aud că zice «îi e somn lui», aşa că repeta asta mereu. Chiar mă amuza teribil cum o spunea. Eram în mijlocul câmpului şi mă gândeam la omul ăla care continua să îmi vorbească cu pronume de politeţe, deşi îmi putea fi tată şi deşi îi repetasem de mai multe ori să îmi vorbească per tu. Mă gândeam că nu auzisem un reproş măcar la adresa nepotului care uitase să tragă frâna de mână. Nimic. Iar mulţi îl numesc pe acel om ţăran. Ţăranii trăiesc în oraşe, se îmbracă scump, conduc maşini tari şi ocupă funcţii. Ţăran a fost taximetristul căruia îi era somn (îi era somn lui!).

Am terminat şi de descărcat aproape de seară, a venit şi macaraua, a ridicat şi camionul. Camionul pe roţi arăta de parcă îl desenasem eu cu mâna stângă. Mai mult, mi-a cerut numărul de telefon, pe care i l-am dat cu mare plăcere. Mă uitam cum se îndepărta camionul şi parcă îmi era teamă să nu se răstoarne din nou, atât era de strâmb şi înclinat pe-o parte.

Au trecut vreo 6 ani de atunci. Am primit 6 telefoane de Crăciun, 6 de Paşte, 6 de Sf. Maria. Nea Costică şi-a luat camion nou, nepotă-său are şi el camionul lui, cred că nu o să mai uite frâna de mână în veci. Ultimul telefon l-am primit acum o săptămână. Nea Costică era băut, iar pe fundal se auzeau şi alţii la fel de băuţi: «ia spune domn' Marian, spune să audă aici băieţii, că te-am dat pe difuzor, cum zicea dom'ne taximetristul ăla că îi e somn lui, soarele mamii lui». I-am făcut pe plac, i-am povestit să audă toţi, iar apoi mi-am amintit de dilema mea şi a colegului: «Băi, 'nea Costică, dar ia spune, matale ori ai hernie?». Cred că ori l-au mai întrebat mulţi asta, ori s-a prins de ce îl întreb, pentru că mi-a dat răspunsul scurt şi la obiect: AM P..... MARE!”.

Te aşteptăm, Mariane, şi cu altele, la fel de bune!

+3 -0

Comentarii

nu este nici un comentariu

Adaugă un comentariu

Din aceeași categorie

Ursul cu nărav de lup şi cum îşi apără oaia mielul

Momentul dramatic când un urs dă năvală în gospodăria unor oameni din Moieciu de Sus şi atacă oile a fost surprins de camerele de supraveghere. Adăpostul animalelor se afla în[...]
2024-04-19 citeste mai mult
Avem şi „ursul de stuf”, şi „ursul de capitală”

Odată cu venirea primăverii, urşii au început să iasă din bârlog, pentru a căuta de mâncare. Fiecare are teritoriul lui, iar cum numărul exemplarelor este foarte mare, urşii[...]
2024-04-19 citeste mai mult
La ofertă, de 40 de euro: „Băi, eu te duc în pădure şi te leg şi te bat”

Se apropie perioada concediilor, aşa că fiţi atenţi la cazările pe care le alegeţi, dacă nu vreţi să aveţi surprize neplăcute. Încă mai sunt unităţi turistice în care mizeria[...]
2024-04-19 citeste mai mult
Au testat butoanele de panică în 16 magazine

Poliţiştii din cadrul Serviciul de Ordine Publică au organizat şi desfăşurat, miercuri, 17 aprilie, o acţiune în judeţul Braşov, care avut drept scop respectarea legislaţiei pe linia[...]
2024-04-19 citeste mai mult
Cum reacţionăm în cazul unei acvaplanări?

A plouat mult în ultimele zile şi va mai ploua cel puţin până la sfârşitul săptămânii, aşa că pe unele şosele există pericol de acvaplanare şi implicit, de accidente. Ce[...]
2024-04-19 citeste mai mult