Politica puiului de cuc

Nemulţumit de partidul pe care l-a muls până la ultima picătură, luându-şi apoi rămas bun de la el, Traian Băsescu n-a pierdut din vedere viitorul. A trimis-o mai întâi pe fiica cea mare la tribunal să rezerve loc pentru un nou partid, după care, grijuliu, a început să strângă crenguţe şi fulgi pentru cuib. Lucrătura dovedindu-se anevoioasă, a căutat o altă soluţie. Şi a găsit-o: a plasat în cuibul confortabil al fostului partid de guvernământ, rămas cu spaţiu excedentar, oul Mişcării Populare. La eclozare, puiul acesta viguros va începe să se înfoieze şi să se agite până va reuşi să expulzeze locatarii de drept, punând stăpânire pe noul habitat.
Este strategia cucului, pasăre singuratică şi oportunistă care ştie să-şi drămuiască energia obţinând profit maxim cu efort minim.
Cu doar trei luni înainte de alegerile pentru Parlamentul European – obiectiv strategic pentru fiica prezidenţială la terminarea stagiului de alăptare - Mişcarea Populară a realizat că nu dispune nici de timpul, dar mai ales de bani necesari organizării logisticii, fără de care nu poate spera să obţină salvatorul procent de 5% care să-i prezerve EBA-ei statura europeană. Şi atunci s-a apelat la caii... traiani: pedeliştii nemulţumiţi de jugul lui Blaga şi nostalgici după vremurile în care Zeus tăia şi spânzura în partid fără să crâcnească nimeni. După primul val de transfugi – de la lansarea festivă – tactica rămâne aceea a membrilor sub acoperire: în general primari, de calibrul lui Boc sau mai mititei, care, formal, rămân în PDL – pentru că altminteri ar trebui să renunţe la funcţii - dar lucrează pentru PMP. Cum? Punând la dispoziţie sedii, calculatoare, bani de buzunar. Şi organizând comandourile care, pe modelul strălucit al precedentelor alegeri, au asigurat acel minim de 15 voturi pe fiecare centru de votare care i-au făcut zestrea de independent fiicei prezidenţiale.
Mă întreb dacă lucrurile n-ar fi fost mai simple dacă Băsescu ar fi încercat să ajungă la o înţelegere cu Blaga, astfel încât acesta să consimtă ca pe lista portocalie, EBA să ocupe unul dintre primele locuri, pentru că nu se ştie câte vor fi eligibile. Nu l-a lăsat însă orgoliul şi tactica terenului pârjolit: el nu vrea să construiască un viitor alături de Blaga, ci fără acesta. Şi – dacă se poate – şi fără partidul pe care l-a exploatat până la ultima resursă.
Sincer să fiu, nu ştiu cât succes va avea tactica asta. Pentru că noii politicieni ai PMP sunt tot dintre cei vechi şi nu dintre cei mai valoroşi. Iar PDL-ul, curăţat de reziduurile băsiste, ar putea să înregistreze (mai ales dacă este şi ajutat, discret, de adversarul de la Putere) un reviriment semnificativ.