Polii politicii de „doi poli”…

Cu un picior în groapa moțiunii (totuși, nu e prea clar dacă cei care sapă groapa nu o fac chiar pentru ei) liberalii fac planuri de coagulare. După ce s-au fript cu democrații, de nu prea clară sorginte, acum liderii PNL-ului și-au îndreptat privirea spre aliații de altădată, dintr-o precedntă guvernare, la fel de lipsită de glorie ca și cea precedentă: țărăniștii. Istoria frăției liberalo-țărăniste e una agitată și plină de contradicții. Aflați pe baricade adverse în epoca interbelică, s-au trezit de aceeași parte după Revoluție, în focul reînnodării firului istoriei de unde-l tăiaseră comuniștii, în 1946. Țărăniștii de stânga și liberalii de dreapta au făcut front comun împotriva unui FSN „de largă concentrare națională”, pe care au încercat să-l contracareze cu argumente ideologice ieșite din uz. „Alungați lupii” a fost sloganul cel mai neproductiv al contemporaneității politice și a trebuit să-și bage coada democrațiile occidentale pentru ca dreapta să se coaguleze de ochii alegătorilor și să izbutească performanța neașteptată de a ajunge la putere. Ce au făcut după aceea, e deja istorie. Cum istorie e și faptul că ieșirea din scena parlamentară a țărăniștilor se datorează colegilor lor liberali, care au decis să abordeze alegerile din 2000 pe cont propriu, fără păguboșii lor aliați. Pentru exercițiul electoral 2004, liberalii au schimbat partenerul. I-au ales pe democrații lui Traian Băsescu, care au acceptat o cotă de reprezentare inferioară. Au făcut o Alianță care, la fel de surprinzător ca în 1996, a ajuns la Pu-tere. Și aici s-a repetat scenariul: coabitarea a fost scurtă și agitată, iar de la finele lui 2006, Tăriceanu și ai săi au luat-o iar pe cont propriu (cu „aliatul de serviciu”, ungurii, nelipsiți de la guvernare din 1996). Momentul actual îi arată pe liberali la putere, dar mai izolați ca oricând și atacați din toate părțile. Ca și PSD-ul altădată, au nevoie ca de aer de o alianță cosmetică, în măsură să marcheze această izolare. Aceasta este esența polului de la Timișoara. Statistic, PNL+PNȚCD+AP nu înseamnă mai mult decât PNL. Fantoma țărănistă și amintirea lui Emil Constantinescu nu adaugă procente. Dar se vrea să dea bine, demonstrând că dracul nu e chiar atât de negru și că liberalismul e încă viu și competitiv. Dacă va ține până la alegerile viitoare, acest pol s-ar putea să n-aibă alt rost decât să rupă câteva locuri eligibile de la gura clienților proprii, pentru a fi cedate noilor aliați. Sacrificiu care - după cum merg lucrurile - s-ar putea să devină greu de suportat.