Pledoarie pentru salata românească

Participând la o reuniune organizată de reprezentanții de frunte ai mediului de afaceri – între care am recunoscut nu puține figuri controversate, acuzate de fel de fel de inginerii financiare pe seama statului – președintele Traian Băsescu a lansat o veritabilă pledoarie pentru salata românească. Mergând dânsul să facă aprovizionarea pentru doamna Băsescu, la Carrefour Orhideea, a putut să constate cum e prezentată acolo salata de import față de salata românească din piață. Diferența e cam cum arată doamna Udrea, echipată după un sejur de shopping la Viena, în comparație cu una din specialistele de la APACA. Este, desigur, vorba de formă, pentru că dacă e să vorbim de fond, eu, personal, aș avea mai multă încredere în doamna de la APACA, dacă mi-e foame sau vreau să îmbrac o cămașă bine călcată. Încerc să-i înțeleg raționamentul președintelui și cred că nimeresc: dânsul vrea să spună că din salata românească din Matache, consoarta dumisale poate să gătească ceva mai bun decât din salata turcească de la Orhideea. Numai că el, personal, în condiția de achizitor, trebuie să-și învingă atracția formală pe care o exercită salata turcească asupra opțiunilor sale de cumpărător. Merg mai departe: prin acest exemplu, dl. președinte face - din nou - o pledoarie pentru produsele autohtone. Și are perfectă dreptate. Un bun coeficient al gravității crizei actuale este cauzat de dezinteresul pe care producătorii români l-au manifestat față de produsele tradiționale. Așa am ajuns astăzi ca, din țară eminamente agrară cum am fost, să mâncăm ce produc țările industrializate. A doua chestiune pe care a ridicat-o președintele la întâlnirea cu „grupurile de interese” se referă la comportamentul tipic al statului. Situația grea cu care se confruntă azi agenții economici și falimentele în serie au printre cauze și faptul că statul nu-și plătește datoriile. Intransigent cu agenții economici care întârzie sau nu reușesc să-și plătească dările, statul nu catadixește să dea socoteală nimănui pentru întârzierile cu care fac plățile. Plățile întârziate sau eșalonate sunt considerate o practică curentă și nimeni nu răspunde pentru victimele pe care acest procedeu le face. Băsescu i-a trasat lui Pogea sarcina să-i plătească pe creditori, iar Pogea n-a zis nu. Dar nici bani nu are. Salvarea României stă însă în salată!