Pledoaria lui Zegrean

Fostul preşedinte al Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, are o poziţie neaşteptată faţă de proiectul PSD privind graţierea şi amnistia. „Este bună!”, a declarat, ieri, acesta. Zegrean oferă o altă perspectivă asupra acestui proiect, susţinând că că această măsură a statului este una bună, pentru că avem nevoie de o reechilibrare a sistemului. „Graţierea este un act de clemenţă. În toate ţările se practică. Nu vreau să dau exemplul preşedintelui SUA care a graţiat 355 de oameni condamnaţi la închisoare pe viaţă. Nimeni nu a contestat. Oriunde e necesară graţierea, oriunde în lume şi în orice orânduire socială. În 1990, s-au graţiat diversele infracţiuni comise în timpul regimului comunist. În 1964, au fost amnistiate infracţiunile politice. Dacă nu s-ar fi amnistiat, foarte mulţi ar fi murit în închisori. Aceasta e o problemă de politică penală. Totdeauna poţi să alegi pe cine graţiezi şi pe cine nu”, a explicat fostul şef CCR. „Curtea Constituţională a spus mereu că nu se implică în probleme de politică penală. Parlamentul e cel care stabileşte politica penală a ţării sau Guvernul în situaţia aceasta. Statul stabileşte: am prea mulţi condamnaţi sau am prea mulţi care comit abuz în serviciu şi atunci nu graţiez abuzul în serviciu pentru că le dau curaj să o facă în continuare. La noi, se ştie, cei mai mulţi din închisori sunt cei cu furt şi vreau să vă spun că acum se pedepseşte foarte tare. Înainte, pedeapsa pentru furt era de la 3 luni la 2 ani. Dacă făceai 70 de furturi, făceai doi ani. Acum, dacă ai mai multe furturi, poţi ajunge la 32 de ani de închisoare pentru furt”, adaugă el. Zegrean a amintit şi de condiţiile din închisorile româneşti, pe care le consideră inumane.  „Am văzut recent celula în care locuieşte tipul acela din Norvegia care a împuşcat 80 de oameni. Să mă iertaţi şi românii să mă ierte. Mulţi nu au acasă condiţiile pe care le are el în penitenciar. Unui infractor din Bistriţa care a făcut patru ani şi jumătate de închisoare în Olanda i-a părut rău când a fost eliberat fiindcă acasă nu a trăit niciodată aşa de bine ca acolo. E o chestie de civilizaţie până acum şi de maturitate a societăţii”, spune el.