Plăteşti CASS, dar nu eşti asigurat

Mulţi cetăţeni se confruntă cu o situaţie paradoxală: achită contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS), dar nu beneficiază de calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate. Această problemă este cauzată de necorelările dintre Codul fiscal şi legislaţia asigurărilor sociale, care afectează schimbul de informaţii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Consultanţii fiscali avertizează că aceste disfuncţionalităţi pot lăsa contribuabilii fără acces la servicii medicale decontate, în ciuda plăţilor efectuate. Pentru a evita astfel de situaţii, este recomandat ca persoanele fizice care nu au venituri din salarii să depună declaraţia unică (formularul D212) şi să încheie un contract de asigurare cu CNAS, asigurându-se astfel că beneficiază de toate drepturile conferite de calitatea de asigurat.
 
Unde apar problemele
Persoanele care au venituri din investiţii, cum ar fi dividende, dobânzi bancare etc., peste plafoanele de 6, 12 sau 24 de salarii minime trebuie să depună Declaraţia unică şi să plătească CASS. Data limită în 2025 este 26 mai.
Problema apare în cazul celor care au realizat aceste venituri şi nu au calitatea de salariat. Astfel, deşi plătesc contribuţia, nu figurează ca fiind asigurate la CNAS.
Subiectul a fost atins de Iulia David Sobolevschi (foto), vicepreşedinte al Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali (CCF).

Cum trebuie rezolvate
 „Faptul că nu se mai declară estimări prin Declaraţia unică este cel mai bun lucru care s-a putut întâmpla de când există acest formular. Există totuşi o necorelare între Codul fiscal şi Legea sănătăţii care, evident, a alterat şi schimbul de informaţii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Casa de Sănătate. Deci, trebuie refăcută corelaţia dintre Codul fiscal şi Legea 95/2006”, a declarat Iulia David Sobolevschi.

O soluţie
Potrivit acesteia, în Codul fiscal lucrurile sunt lămurite, dar au apărut modificări recente în cadrul Legii 95.  „Constatăm faptul că persoanele fizice care plătesc contribuţia la sănătate, deşi fac asta, nu sunt asigurate în sistemul de sănătate. Dacă o persoană plăteşte, trebuie să fie asigurată. Sperăm că vor fi modificări”, arată vicepreşedintele Consiliului superior.
O soluţie ar fi ca aceste persoane, care nu au şi calitatea de salariat, să plătească contribuţia la sănătate pentru 6 salarii minime pe economie pentru a fi asigurate în continuare, urmând ca în anul 2026, după ce depun Declaraţia unică, să plătească diferenţa între contribuţia la 6 salarii minime şi 12 sau 24 de salarii, astfel încât să fie asigurate.

Un exemplu
În cadrul discursului a mai arătat o situaţie care priveşte persoanele care au venituri din drepturi de autor şi li se reţin la sursă contribuţiile, inclusiv la sănătate.
Să presupunem că avem un actor pentru care se plăteşte totul într-o singură lună.
 „Chiar dacă se plăteşte contribuţia la sănătate pe un an întreg, să ştiţi că aceste persoane nu sunt asigurate pentru întregul an, nici la Casa de Pensii din punct de vedere al vechimii şi nici în sistemul de sănătate, decât pentru luna în care s-a făcut plata. De ce? Problema este de asemenea generată de necorelări între Codul fiscal şi legile asigurărilor sociale care afectează schimbul de informaţii dintre cele două instituţii”, a mai declarat Iulia David Sobolevschi.