Planul de arestări

Dacă am trăi într-o țară normală care respectă legea și bunul simț, dl Leonard Orban, negociatorul nostru șef la UE și frate bun cu vorbărețul Ludovic de la PNL, ar fi trebuit să fie mintenaș dat afară din funcția pe care o ocupă după stupidul interviu acordat publicației „Der Standaard”, în care afirma senin că în următoarea perioadă vor fi pronunțate încă zece sentințe de condamnare în cazuri de corupție. Intenția domnului Orban era să-i asigure pe oficialii europeni că în pragul aderăriei România tratează cu maximă seriozitate imperativul luptei cu corupția. Modul în care a procedat nu face însă decât să ridice suspiciuni în legătură cu independența și corectitudinea unei justiții care face planuri de arestări și le pune în practică la comandă politică. Nu trăim însă într-o țară normală și dl Orban va continua probabil să mai debiteze niște prostii de același calibru până când rolul său se va sfârși definitiv. . Cât despre Justiție, ea pare să acționeze exact în sensul descris: cele două acțiuni în forță din ultimele zile - arestarea a doi ofițeri superiori SRI și a vreo 20 de vameși - par să se înscre în scenariul luptei îndârjite cu un flagel care, cel puțin formal, în momentul delicat de față, nu mai poate fi tolerat. Ambele acțiuni par a fi rezultatul unei mai lungi perioade de „monitorizare” a ofițerilor SRI și a vameșilor, iar momentul acțiunii a fost atent regizat să coincidă cu vizita președintelui Băsescu la Berlin, pentru convingerea celui mai reticent dintre europeni că Uniunea nu se încarcă cu o povară prea mare luând la bord o Românie cu probleme. În tot acest context de oportunitate, decizia primei instanțe de a-i lăsa în libertate pe vameșii aduși cu arcanul la tribunal, pare să fie singura normală. În legătură cu generalul Soare, marele apărător al Constituției și cu colonelul Dumitrache, naș și cumătru cu procurori, lideri sindicali și politicieni, pe bază de beneficii petroliere cred că măsura arestării lor se justifică. Pozițiile pe care le ocupă constituie evidente circumstanțe agravante și aici cred că Justiția, în totul ei, trebuie să manifeste cea mai mare severitate. Voi reveni, însă, la vameși: nu mai este un secret pentru nimeni că acești funcționari publici formează cea mai suspectată de corupție categorie profesională. De 16 ani averile vameșilor înfloresc sub ochii vecinilor, șefilor sau autorităților, din banalele lefuri de bugetari. Există, un sistem, un mecanism organizatoric bine pus la punct prin care marile beneficii nu vin din ciubucul dat pentru a se închide un ochi, ci din marile acțiuni orchestrate amănunțit la al căror succes ontribuie echipe complexe, cărora li se adaugă polițiști de frontieră, comisari de gardă financiară și reprezentanți a altor „organe”. Contrabanda adevărată nu se face cu cartușul sau cu litrul, ci cu TIR-ul sau cu cisterna. Ea nu este rezultatul înșelării vigilenței vameșilor, ci al unor acțiuni care curg unse, în condițiile în care nimeni nu-și propune să așeze peste vămile României o structură paralelă care să nu facă altora decât să-i urmărească și să-i verifice pe vameși. De aceea, mi-e teamă că acțiunea „Vama” este una minoră care se rezumă la câteva chestiuni marginale și nu la demontarea adevăratului mecanism care face din Vamă unul dintre marii fraudatori ai economiei. Am o singură speranță: că fenomenul se va diminua considerabil prin ... desființarea punctelor vamale care ne leagă de Europa.