Pisica pe acoperișul fierbinte

Mai sunt doar 13 zile până la termenul fatidic pe care PSD-ul l-a dat guvernului Tăriceanu, pe care l-a lăsat brusc din brațe: fix pe 10 septembrie, băieții d-lui Geoană vor depune la Parlament moțiunea de cenzură în care vor fi enumerate toate păcatele capitale de care au dat dovadă guvernele conduse de copreședintele Alianței DA. Tăriceanu va da socoteală și pentru ce-a guvernat împreună cu democrații, cu maghiarii și conservatorii, și pentru ce-a guvernat fără aceștia sau doar fără unii dintre ei. Povestea acestui guvern este una de telenovelă: a apărut ca prin minune, exact în momentul în care PSD-ul se pregătea să concubineze cu președintele Băsescu. Acesta, perfid, i-a ademenit pe maghiari și pe conservatori și i-a făcut cadou lui Tăriceanu șefia unui guvern făcut în pripă, cu oameni (și femei) de strânsură, să prindă trenul de 27 decembrie și să poată pune pe tapet cota unică de impozitare. Că guvernul era slab și improvizat s-a văzut încă de la audieri, când o domnișoară creditată de Băsescu cu integrarea europeană, n-a știut cu ce se mănâncă aceasta și a fugit rușinată acasă. S-a mai văzut, în scurt timp, că democrații, deși piua a doua, și-au cam luat partea leului din portofolii. La fel și conservatorii, care au avut avantajul șantajului procentual și s-au ales cu cel mai mănos minister, și cu un vicepremier, printre altele. Zgâlțâit de inundații, de aviară și de opoziție, guvernul a mărșăluit până când, la finele lui 2006, conservatorii l-au abandonat, grijulii să nu se uzeze sau să se corodeze la guvernare. Șase luni mai târziu, contrele sistematice ale democraților au fost rezolvate printr-o restructurare-surpriză care îi arunca afară, pur și simplu, spre stupoarea generală. Pe fondul conflictului tot mai ascuțit dintre palate a venit suspendarea președintelui și referendumul, catastrofal gestionat de adversarii acestuia. A avut, totuși, un merit acest exercițiu: a structurat cea mai eterogenă alianță posibilă: ungurii cu România Mare, liberalii cu pesediștii-contra democraților fideli președintelui lor. Alianța mai mult sau mai puțin ascunsă cu PSD-ul a dat Guvernului suportul necesar pentru a rămâne pe poziție, în ciuda susținerii minoritare. Susținere plătită în secret cu funcții din eșaloanele doi și trei ale administrației pentru clientela social-democrată.