Pietre prezidenţiale în balta agendei publice

La noi, dezbaterea politică se reduce tot mai mult la următoarea schemă: Traian Băsescu era, la un interval de 2 – 3 zile, pe scările de la Cotroceni sau la un post prietenos de televiziune, şi aruncă câteva pietroaie în balta agendei publice. Apoi, unul câte unul sau deodată, adversarii şi amicii politici încep să întărească sau să desfiinţeze spusele prezidenţiale. Discuţia se încheie de cele mai multe ori fără concluzii pentru că, între timp, preşedintele a făcut rost de muniţie nouă pe care nu întârzie să o folosească.
În felul acesta se întâmplă ca agenda publică să se rezume, practic, la ceea ce consideră preşedintele că e important şi necesar de dezbătut.
Joi, titularul de la Cotroceni a ieşit pe piaţă cu o bombă şi cu o petardă. Bomba era proiectul de lege a pensiilor pentru cadrele militare. “Trădare de ţară sau prostie!” – a clamat cu mânie prezidentul fiind evident că el înclina spre prima variantă. “Decapitarea armatei!” – a mai strigat el şi ai avut instantaneu imaginea trupelor maghiare masate la graniţă, gata să se năpustească asupra noastră, şi a celor ucrainiene, pregătite de desant aerian. Nu mai puţin de 50 generali – număraţi bob cu bob de consilierii preşedintelui – urmau să fie aruncaţi în rezervă odată ce el ar fi făcut imprudenţa să valideze legea. Erau arme care, practic, rămâneau fără nici un ofiţer superior – precum aviaţia (chit că nici n-ar prea mai avea nevoie), iar altele ar fi urmat să fie comandate de colonei (fără cei ai lui Oprea) sau maiori. Buimăciţi, comentatorii erau cât pe ce să nu mai citească paragrafele în care se preciza că peste vârsta de 55 ani, generalii îşi pot cotinua activitatea cu avizul ministrului. “Politizare!” - a răcnit ca din gură de şarpe preşedintele, a cărui problemă era una simplă: nu de generalii de la armată îi era lui, ci cei de la Serviciile secrete pe care i-a numit el, ne-politic, şi care n-ar mai fi putut răspunde la comenzi atunci când “statul de drept” s-ar mai fi aflat în vreun pericol. N-a contat, pentru preşedinte, nici că respectiva lega fusese avizată de generalii făcuţi de el şi că problema se discutase îndelung şi în Cameră, şi în Senatul care o aprobase! Cocoţat în copac, Petrică a mai strigat odată “Săriţi, lupul!”, distrându-se pe seama agitaţiei celor de jos.
Petarda lansată de acelaşi preşedinte a fost, de fapt, o ameninţare voalată: nu vă mai opintiţi voi cu Revizuirea Constituţiei, pentru că eu am revizuit-o deja la referendum, când “voinţa populară” a decis pentru o singură cameră şi 300 de parlamentari. Dacă faceţi altceva intraţi pe mâna Curţii Constituţionale, unde sunt oamenii mari care vă vor arăta calea cea dreaptă. Şi nu repetaţi isprava  profesorului Pârvulescu, care aţi văzut cu ce fel de vot ne-a procopsit – mai spune preşedintele cu obişnuitul său tupeu, făcându-se că uită că partidul său de suflet a reclamat la CE varianta care ar fi înlocuit stupidele alegeri uninominale.
Evident că până săptămâna viitoare, când va găsi alte pietre de aruncat, preşedintele ne-a umplut agenda de dezbateri.