Piatra de pe inimă

În ziua învierii se aflau trei femei în drum spre mormânt. Putem afla cine au fost aceste femei citind evanghelia lui Marc capitolul 16. Mergând spre mormânt, ele se aflau în discuţii. „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” – aceasta era grija lor prioritară, pentru că ele trebuiau să-l pregătească pe decedatul Isus după datinile şi obiceiurile din acele vremuri. Femeile trebuiau să îmbălsămeze trupul lui Isus pentru înmormântare. Vinerea nu a mai fost timp pentru aceste pregătiri, iar sâmbăta era zi sfântă. În acel moment se aflau pe drumul către mormânt. Vinerea când l-au aşezat în mormânt, au fost mai mulţi oameni de faţă, care puteau prăvăli piatra din faţa  mormântului, ca să-l închidă. Totodată, piatra fusese sigilată şi păzită. Dar acum în toiul dimineţii nu vedeau nici o soluţie la cea mai mare problemă a lor: acea piatră mare şi grea.
Piatra părea de neclintit, ea bloca de fapt şi planurile şi gândurile lor. Dar când au ajuns la mormânt şi s-au uitat, au rămas surprinse. De necrezut! Piatra mare şi grea a fost prăvălită! Iar odată cu ea şi toate grijile şi problemele lor au fost şterse. Acum totul era rezolvat. De fapt, piatra nu mai trebuia prăvălită. Femeile trebuiau doar să meargă în mormânt, ca să se asigure de învierea Domnului lor şi El era deja viu! Isus a vestit mai înainte învierea Lui, dar atunci nimeni nu l-a crezut. Deci în acest sens piatra nu trebuia rostogolită de oameni, puterea învierii a făcut această mutare, puterea învierii poate face minuni.
Aşa se întâmplă şi cu noi. De multe ori avem o problemă, dar rezolvarea ei este blocată de o piatră. Această piatra apasă pe inima noastră, ea apasă şi pe sufletul nostru. La fel ca femeile în dimineaţa învierii, ne facem griji, ne facem probleme, discutăm şi nu ajungem la nici o soluţionare, pentru că această piatră simbolizează grijile noastre, nevoile noastre, gândurile noastre şi absolut totul din jurul nostru. Ea apasă şi devine tot mai grea. Apasă pe inimă, apasă pe gânduri şi apasă pe suflet. Doar Mântuitorul nostru ne poate elibera. Doar El le poate rezolva pe toate. El este soluţionarea noastră. În mâna Lui se află puterea vieţii şi puterea învierii.
Avem deci pietre mari, care apasă pe conştiinţa noastră, dar avem şi pietre mici, care ne fac probleme. Ele sunt o problemă pentru noi, dar pentru mântuitorul nostru Isus nu sunt nici o problemă, deoarece El ne-a răscumpărat, dându-şi viaţa pentru noi, ca să avem parte de Împărăţia Cerească şi de viaţa veşnică, pe care ne-a câştigat-o prin jertfa Lui. Chiar din clipa aceea, când cele trei femei au găsit mormântul gol, omenirea a avut parte de înviere. Doar credinţa noastră creştină, care de multe ori este slăbită şi neputincioasă, trebuie reactivată. Căci Domnul nostru Isus Hristos zice: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11,25). O veste măreaţă, care este stăpână peste moarte şi peste păcat. Ea este dovada că viaţa există şi dincolo de moarte, dincolo de sfârşitul nostru. Viaţa există acolo unde este Dumnezeu.
Cu aceste gânduri transmit cititorilor creştini multă iubire, bucurie şi veselie, căci Hristos a înviat.