Pety, sticla călătoare: din Braşov până în Bulgaria

O sticlă călătoare, un PET dotat cu echipamente electronice de localizare GPS, comunicaţii online, acumulatori şi un panou fotovoltaic a parcurs timp de mai multe luni o distanţă impresionantă, pornind în 18 octombrie 2021 din satul Podul Oltului (din comuna Hărman) şi ajungând până pe malul bulgăresc al Mării Negre, la Varna. Drumul PET-ului nu se încheie la Varna pentru că, în 25 mai, aceasta a fost lansată, din nou la apă, după ce a fost reparată de câţiva specialişti care au găsit-o. Cel mai probabil, sticla de plastic, care are şi un nume, Pety, va ajunge pe plajele din Turcia sau cine ştie unde o vor duce curenţii.
Proiectul a fost derulat de Asociaţia Mioritics din judeţul Braşov, prin programul „Cu apele curate” finanţat de Lidl România.

Care a fost ideea experimentului
„Să presupunem că o sticlă de plastic, un PET, şi-ar dori să plece dintr-un sat din Transilvania şi ar vrea călătorească până la Marea Neagră, ori poate şi mai departe. Credeţi că ar putea? La această întrebare şi-au dorit să găsească răspunsul un grup de voluntari din România. Realizată într-un proiect inedit tip experiment, «Călătoria mea spre mare» este de fapt o poveste despre oameni, mentalităţi şi educaţie.  De unde a pornit ideea? Poluarea cu plastic a râurilor, a mărilor şi a oceanelor este provocată în special de comunităţile riverane acestor ape. Atât la nivel local cât şi la nivel naţional doar o mică parte din locuitori conştientizează că au o contribuţie la acest dezastru local şi global”, a explicat reprezentantul Asociaţiei Mioritics, Mihai Dragomir.

O tradiţie pe care Pety a văzut-o
Pentru a ajunge la Varna, Pety a primit, din când în când, câte o mână de ajutor, pentru că avea cum să treacă de baraje. „În condiţii normale de curgere a râurilor, şansele ca un gunoi să parcurgă distanţe mari sunt mici. Vegetaţia de la mal, trunchiurile din apă, curenţii apei, vântul şi alte elemente au făcut ca Pety să parcurgă maxim câteva sute de metri până să eşueze în ochiuri de apă alături de multe alte gunoaie. În condiţii de viitură însă aceste insule de gunoaie sunt împinse pe maluri, în zonele inundate sau la vale până la primul baraj (în cazul Oltului la Dridif-Voila). Gunoaiele nu pot trece peste baraje însă oamenii locuiesc şi în aval de baraje. Şi percepţia că râurile ne scapă de gunoi este aceeaşi. O «tradiţie» pe care Pety a văzut-o pe lângă toate comunităţile riverane pe unde a trecut. Pety a fost ajutată să călătorească de voluntari (pe apă şi de pe mal) şi să ne vorbească. Şi poate altul ar fi comportamentul oamenilor dacă gunoaiele noastre ar putea să ne vorbească”, a mai spus Dragomir.
Conform explicaţiilor reprezentantului Asociaţiei Mioritics, „reparaţiile” de la Varna nu erau în plan. „Un grup de electronişti entuziaşti şi-au dat seama că e o sticlă specială. Au recuperat-o, au reparat-o şi apoi au lansat-o din nou la apă. Pentru că au vrut să susţină mesajul acestui experiment: un gunoi aruncat în apă într-un colţ de lume va ajunge să polueze un alt colţ de lume. Şi expresia «lasă că se duce la vale» înseamnă de fapt că «se duce la alţii»”, a  încheiat Dragomir.
 Întregul parcurs al sticlei călătoare a fost relatat pe blogul lui Pety, https://pety.mioritics.ro/.