Petrecere cu pionierițe, uteciști și milițieni la Fabrica de Scule din Râșnov

În hala fabricii a răsunat muzica ușoară românească din epoca de aur, dar și „Cotele apelor Dunării”. Petrecăreții, în funte cu primarul – pionier și cu polițistul comunitar -milițian au mâncat conserve de pește cu „hellas”, „slană” cu ceapă și eugenii și au băut sirop cu sifon sau bere Ciucaș. Nu au lipsit nici sloganurile libertății: „Jos Ceaușescu” Pentru „tânăra generație”, făurirea marelui viitor al României reprezintă o chestiune tare amuzantă. Pentru foștii pionieri și uteciști fruntași, epoca de aur trezește însă amintiri palide - nostalgice, frustrante sau caraghioase. Toate aceste amintiri au fost readuse la viață în petrecerea comunistă dedicată decrețeilor, organizată de Primăria Râșnov, sâmbătă noaptea, într-o hală a Fabricii de Scule Râșnov. Panoplie de „antichități comuniste” Departe de a fi un elogiu adus stilului de viață comunist - după care românii prăpădiți prin democrație oftează - petrecerea a readus la viață patosul demagogic, propaganda stupidă, mâncarea searbădă, televizoarele „cu purici” și muzica de magnetofon a sfârșitului de secol XX. Invitații au adus cu ei obiecte din epoca de aur – de la sticle de lapte și sifon, la discuri de vinil și cărți care în loc de prefață aveau fotografia tovarășului. Acestea s-au alăturat obiectelor aduse de organizatori, rezultând o panoplie dedicată fostului regim. Expoziția nu a fost greu de realizat: probabil, încă din teama de a nu fi chemați la miliție, școlile nu au aruncat materiale didactice. „Am apelat la școli pentru a aduna mărturii ale acelor timpuri. Școlile din Râșnov nu au aruncat materialele folosite la predarea lecțiilor dinainte de 90. Din contră: le-au conservat – într-un mod mai mult sau mai puțin conștient – astfel că am găsit din abundență obiecte care să amintească de epoca de aur”, a precizat istoricul Nicolae Pepene, cel care a inițiat această petrecere. Meciul, urmărit alb-negru Săltărețe, tinere cu bentițe, pampoane la codițe și cravată roșie la gât, dansau prin fosta fabrică de scule. Microbiștii nu au lăsat petrecerea pentru meciul naționalei cu Franței, pentru că organizatorii s-au gândit să difuzeze meciul alb-negru, ca pe vremuri. „De când am început să cercetez istoria Râșnovului mi-am dat seama că nu putem să neglijăm o anumită perioadă: cea a industrializării. Râșnovul contemporan este rezultatul a ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă. Majoritatea populației s-a format în urma industrializării, când muncitorii din alte colțuri ale țării a fost asimilați aici. Așteptam un moment în care să arătăm așa ceva: fie muzeistic într-o expoziție, fie într-un eveniment de acest gen. Festivalul de film a fost o ocazie excelentă pentru că am prezentat filme despre comunism, astfel că ulterior, a fost prilejul oportun să organizăm această petrecere” a declarat istoricul Nicolae Pepene. Petrecerea pentru decreței, o atracție turistică Decrețeii, milițienii și muncitorii s-au distrat pe cinste pe muzica de atunci. Din când în când, în boxe se puteau auzi Cotele apelor Dunării, informații prezentate zilnic la amiază, la Radio Actualități. La bar, în loc de sticle de wiskey și cutii cu Coca-Cola, se găseau bidoane cu sifon și concentrat de sirop de fructe. Un meniu cu brânză, slană și ceapă costa 3,5 lei, iar ca desert puteau fi consumate eugenii și pufuleți. „Și eu mi-am rezervat dreptul a veni într-un costum de pionier, uniforma tinerilor care aveau ambiția de a deveni uteciști și apoi membrii de partid. Privim perioada comunistă nu cu nostalgie, ci din perspectiva unei perioade care poate să atragă turiști, să distreze generațiile de azi prin intermediul specificului de ieri”, ne-a declarat primarul - pionier. El a mărturisit că dorește să repete această acțiune, ba chiar să o transforme între-o atracție turistică. Colegul de eșarfă roșie, istoricul Nicolae Pepene, este de părere că aceste petreceri reprezintă un alt mod de învățare a istoriei, mai autentic, care se pretează pe gusturile tinerilor. „Au venit tineri care n-au apucat anii comunismului și se întrebau de ce elevii de atunci cântau la mandolină. Deși familia mea a fost hărțuită de Securitate pe atunci, nu neg că existau și părți bune pentru societate: oamenii erau mai uniți, elevii mergeau mai des pe munte, învățau să cânte la un instrument, citeau mai mult. Tinerii cunosc poate prea puțin legat de epoca de aur, punându-se accent mai ales pe revoluție, pe Securitate sau rația de mâncare. Viața socială de atunci însemna cu mult mai mult”.