„Pentru o lună aparțin doar soției mele”

FC Brașov a fost echipa superlativelor pe tot parcursul acestui tur de campionat în liga secundă, încheiând turul cu un avans liniștitor de puncte, având, pe lângă cel mai bun atac, și cea mai bună apărare. Un rol important în sistemul defensiv l-a avut și fundașul Marian Constantinescu, un brașovean pentru care promovarea echipei sale de suflet reprezintă mai mult decât orice. - Mariane după mult timp petrecut departe de Brașov, ai revenit acasă. Marian Constantinescu: Era timpul să revin la echipa la care am debutat în prima ligă (n.r. în ultima etapă al sezonului 1999-2000 la meciul Steaua-FC Brașov 2-2, Constantinescu obținând penaltiul din care au egalat stegarii în prelungiri). Nu am considerat venirea la Brașov un pas înapoi, deoarece veneam la o echipă cu pretenții și mi-am dorit mult, ca brașovean, să pun umărul la redresarea echipei FC Brașov, fiindcă de prea mult timp se chinuie oamenii din Brașov să urmărească Liga I în fața televizorului. - Ești mulțumit de evoluția ta din acest sezon? M.C.: Nu cred că sunt eu în măsura să fac astfel de aprecieri, oricum, întotdeauna este loc de mai bine. Din păcate, din cauza unei accidentări, am pierdut pregătirea centralizată din Elveția și mi-a fost mai greu, însă mă bucur de turul de campionat foarte bun realizat împreună cu echipa, dar și de parcursul fără greșeală din Cupa României. - Este lupta pentru promovare încheiată? M.C: Cu siguranță nu! Am face o mare greșeală să credem că deja suntem promovați. Mai sunt foarte multe etape până la final. Suntem pe undeva în situația CFR-ului, iar dacă ei nu se consideră încă campioni și toată lumea speră să îi ajungă din urmă atunci nu putem nici noi să ne culcăm pe o ureche. Când o să fim promovați matematic atunci putem fi liniștiți, până atunci orice echipă are șanse, oricum noi suntem o echipă matură și vom trata returul cu mare seriozitate. - Cum a fost să lucrezi cu Răzvan Lucescu? M.C: Este o onoare să lucrez cu el. Am lucrat la Timișoara cu antrenori cu nume, precum Hagi și Olăroiu, însă ca Răzvan nu e nimeni. Sunt conștient că fiecare antrenor are metodele sale, dar Răzvan știe cum să se apropie de noi, jucătorii. El este un caracter cum puțini găsești, sper să realizam lucruri mărețe alături de el. - Ce șanse sunt să aduceți Cupa la Brașov? M.C.: Va fi foarte greu , fiindcă întâlnim doar adversari puternici. Eu mi-aș fi dorit în faza urmărtoare să jucăm cu Poli Timișoara, însă, din păcate, ei nu mai sunt în competiție. Nu am nicio poliță de plătit față de ei, din contră, cea mai frumoasă perioadă a carierei mele am petrecut-o acolo și chiar am jucat peste 25 de meciuri pentru Poli. La Timișoara este cel mai cald public, cei 30-40.000 de fani creează o atmosferă unică pe stadioanele din România. Cât despre șansele noastre în această competiție, eu, personal, îmi doresc ca la finalul sezonului să ridic două cupe deasupra capului - cupa oferită câștigătoarei Ligii a II-a și Cupa României. - Ce planuri ai pentru această vacanță? M.C: I-am promis soției mele că pentru o lună, cât avem vacanță, îi aparțin doar ei. Vom merge în Egipt, în vacanță, urmând ca revelionul să îl petrec la Timișoara alături de prietenul meu, Zimmerman, portar la Poli Timișoara.