Penitenciarul – spital!

Stau şi mă întreb ce se va întâmpla dacă zilele acestea – Doamne fereşte! – ar avea loc o catastrofă, un incendiu, o explozie puternică şi zeci – dacă nu sute – de persoane care au suferit arsuri vor trebui tratate. Cine le va prelua, la Spitalul de Arşi, unde majoritatea medicilor fac acum de gardă în arestul din Rahova?

Este o supoziţie. Probabil că lucrurile se vor putea rezolva pe la alte spitale care au secţii de specialitate, dar ce e sigur este că cel mai important dintre acestea este practic scos din funcţiune.

Cine e de vină? Prima tentaţie ar fi să dăm vina pe procurori şi pe judecători. Bun, medicii au comis ce-au comis, dar nu sunt bandiţi la drumul mare care să dea în cap oamenilor dacă-i laşi în libertate. Culpa lor nu este medicală, ci penală. N-au operat prost ei, nu au respectat regulile şi procedurile şi au fraudat Casa de Asigurări de Sănătate (între noi fie spus, “victima” preferată a mii şi mii de operatori din sistemul sanitar şi pacienţi).

Este oare necesar ca aceşti oameni să stea în arest la Rahova când ar fi putut fi consemnaţi la locul de muncă?

Legea e lege, dar atunci când se înregistrează un procent exagerat de abateri de la litera ei înseamnă că ceva nu e în regulă. Or că legea e proastă, ori că este aplicată în mod necorespunzător. Sunt medicii singuri vinovaţi că au fost tentaţi să câştige nişte bani – pe abilităţile şi pregătirea lor profesională – făcând uz de facilităţile publice? Sigur, sunt vinovaţi dacă au dat prioritate operaţiilor estetice în faţa urgenţelor sau a cazurilor curente. Dar, de faptul că în sistemul sanitar există o harababură care face ca principiile şi prestaţiile să se încalce de nu le mai descurcă nimeni nu sunt vinovaţi medicii.

Este vinovat statul, care de 20 de ani recurge la aproximaţii şi cultivă confuzia într-o legislaţie care nu se mai potriveşte demult cu realitatea. Tot statul este de vină că sănătatea s-a transformat într-o gaură neagră în care se îngroapă bani de la buget care nu-şi fac efectul pe planul îmbunătăţirii asistenţei medicale. Sunt vinovaţi miniştrii – cei mai mulţi au fost rulaţi pe acest portofoliu – care au pasat de la unul la altul responsabilitatea unei autentice restructurări şi modernizări a sectorului. Care au tolerat amestecul intereselor publice cu cele private, care nu au trasat o distincţie clară între atribuţiile şi obligaţiile celor care profesează în instituţiile statului şi cei care vor să obţină câştiguri suplimentare la privat.

Din această brambureală au rezultat situaţii ca cea de la Spitalul de Arşi care nu e nici pe departe singulară, cum speră imaturul ministru al Sănătăţii, care are însă maturitatea de a se deroba de responsabilităţile pe care le-a pasat subalternilor săi. Este o practică generalizată ce va putea fi curmată cu greu sau cu preţul gonirii din ţară a medicilor buni şi a umplerii puşcăriilor cu cei descurcăreţi.

Dacă mergem în ritmul şi pe drumul ăsta s-ar putea ca în curând să dispunem de cea mai bună asistenţă medicală în spitalele penitenciarelor. Şi să ne dorim să ne tratăm acolo. Internaţi sau ambulatoriu…