Pelerin la râul Iordan

De la Amman, capitala regatului iordanian, așezată pe un platou înalt de 8-900 metri, drumul spre Marea Moartă coboară continuu. Altimetrul de la bordul mașinii de teren arată la un moment dat cota „zero”și se oprește acolo. În ciuda faptului că panta continuă. Constructorul mașinii n-a luat în calcul faptul că aceasta ar putea ajunge, pe șosea, în cea mai adâncă depresiune de pe glob: aproape 400 de metri sub nivelul oceanului pla-netar. Condițiile climatice extreme au făcut ca, de-a lungul a sute de mii de ani, apa să se evapore și Marea Moartă să piardă legătura cu oceanul, transformându-se într-un lac în care, cantitatea de sare rămasă constantă, a ucis orice vietate. În Marea Moartă nu viețuiește nimic, iar apa sa nu ajută cu nimic împrejurările neroditoare. O singură întrebuințare i s-a găsit Mării Moarte și de ea fac uz și Israelul și Iordania, care-și împart teritoriul pe care se află aceasta: turismul. Vin oameni din toată lumea să constate cum e cu această curiozitate, cum e să nu te poți scufunda și să fii purtat la suprafață, ca o bucată de lemn. Câteva hoteluri aparținând unor mari lanțuri internaționale și-au luat sarcina de a completa oferta cu servicii de vacanță și de tratament, înviorând nu doar oamenii, ci și locurile. De la zona în care se află hoteluri ca Marriott, Movenpick sau Kempinski și până la râul Iordan sunt doar vreo 15 km. Aici, pe teritoriul iordan se află unul dintre locurile de referință ale mitologiei creștine: locul unde Isus Christos a fost botezat de către Ioan. Circa 200.000 de turiști din întreaga lume creștină vin aici anual să vadă cu ochii lor ceea ce povestesc cărțile sfinte. La râu, aflat chiar pe granița cu Israelul, se ajunge cu dificultate și după nenumărate controale ale poliției, îngrijorată de posibilitatea unor acte teroriste. De la parcarea aflată în apropiere, turiștii se îmbarcă în autobuze care-i duc cale de vreo 6 kilometri până la locul de unde începe practic pelerinajul. Am făcut acest traseu pe o căldură care, la malul Iordanului, atingea 50 de grade. Spre râu duce o cărare străjuită de un pâlc de sălcii argintii, din acelea cu ale căror frunze s-a hrănit Isus în cele 40 de zile de post dinaintea botezului. Din loc în loc sunt umbrare unde pelerinii pot adăsta privind spre malul evreiesc al Iordanului, unde strălucește cupola aurie a unei biserici ortodoxe. Lacul originar al Botezului este secat, datorită unor lucrări hidrotehnice. El a fost înlocuit cu un mic debarcader, unde pelerinii pot coborî până la apa verzuie a râului, de unde pot lua apă pentru a și-o turna pe cap într-un ritual de inițiere. La plecarea spre locul unde așteaptă, în căldura toridă, autobuzul, ei își completează cei vreo 6 kilometri de marș pedestru, după un răgaz la biserica aflată în construcție, în apropiere. Aici, un întreprinzător local a alcătuit un acoperiș protector unde a plasat un frigider cu băuturi răcoritoare. O adevărată binecuvântare pentru temerarii care s-au încumetat să ajungă aici tocmai în cea mai călduroasă, toropitoare lună iunie din ultimii 60 de ani. Istoria, religia și turismul și-au dat mâna pentru a face din aceste locuri nepieritoare unul dintre posibilele paradoxuri ale celui de-al 21-lea veac de după Hristos.