"Patentul Stolojan" în Cipru

Ne-am putea mândri cu faptul că Uniunea Europeană a inventat, după mai bine de douăzeci de ani, ceea ce noi, românii, am aplicat în proaspăta noastră economie de piață. În mandatul său de premier, cea mai notabilă acțiune pe care a întreprins-o Theodor Stolojan a fost confiscarea valutei agenților economici. Confruntat cu iminentul faliment al celor trei mari bănci de stat și cu un vârf de plăți externe, Stolojan nu a avut altceva de făcut decât să pună mâna pe valuta “agonisită” prin fixing de către agenții economici. E drept, cu capital integral de stat. Măsura a stârnit o veritabilă furtună de proteste, dar o dată luată a rămas așa și statul a reușit să treacă peste prima încercare majoră din mersul său spre democrație și economia de piață realizat, paradoxal, tocmai prin încălcarea flagrantă a principiilor de bază ale acelor două noțiuni. Astăzi, în Cipru, se petrece cam același lucru. Cu diferența că banii pe care îi ia statul nu sunt ai statului ci a unor agenți economici privați și a unei populații neobișnuiți cu plata taxelor. Starea de colaps a sistemului bancar cipriot are loc în două circumstanțe paradoxale: pe de o parte, profunda criză din Grecia, de care Ciprul este legat ombilical, și statutul său de paradis fiscal. Acest din urmă fapt cred că a cântărit cel mai greu în propunerea pe care Uniunea a făcut-o Ciprului: acela de a participa direct, prin banii cetățenilor săi, la salvarea economiei. Este, să recunoaștem, o măsură fără precedent în lumea civilizată, dar la fel de bine trebuie recunoscut că și conjunctura este fără precedent. Seifurile băncilor cipriote gem de bani depozitați acolo de bogătașii Europei, dar căruța care îi poartă riscă să se rupă în orice moment. Prin această măsură autoritățile comunitare încearcă să dea o lovitură și paradisurilor fiscale din interiorul uniunii, care dezechilibrează sistemul. Dar ținta principală rămâne, fără îndoială, rușii. Sume enorme aparținând oligarhilor și companiilor rusești, dornici să iasă de sub controlul statului, sunt depozitate în insulă ca o centură de siguranță față de eventualele inițiative ale Kremlinului. Că această măsură afectează și un număr important de depunători englezi, de exemplu, nu mai este o problemă atâta timp cât Marea Britanie își face propria sa politică financiară, refuzând să susțină moneda unică. Dacă parlamentul cipriot va aproba propunerea europeană, avem de-a face cu un precedent care nu va întârzia să se manifeste și prin alte locuri caracterizate prin discrepanța dintre economiile private și cea a statului.