Paştele petrecut „acasă”

Imigranţii din afara Uniunii Europene care frecventează  Centrul de Informare a Străinilor din Braşov vor petrece Paştele alături de familii sau prietenii pe care şi i-au făcut în România, pentru unii fiind vorba chiar de prima mare sărbătoare de care au parte în ţara noastră. Majoritatea sunt creştini, însă observă deja multe diferenţe. „Acasă sărbătoream Paştele cu un pelerinaj. Mergeam în plimbare 3 sau 4 kilometri până în vârful unui munte, unde ne rugam. La întoarcerea acasă mâncam cu familia, dar niciodată carne, doar peşte şi legume. Nu pictăm şi nici nu cumpărăm niciun ou, credem că acest stil se potriveşte mai bine americanilor”, se amuză peruanca Liz, venită doar de două luni la Braşov, alături de soţul ei român. Aceasta mai povesteşte că în ţara natală, în duminica Paştelui, oamenii ies în stradă, se felicită şi chiar petrec. Ne spune că prima sărbătoare petrecută în România va semăna mai degrabă cu cele de acasă, căci ea şi soţul ei vor alege peştele şi nici nu vor vopsi ouă. Liz îşi aminteşte că dintre cele trei nunţI ale sale, cea mai obositoare a fost cea din România: „Am făcut cununia civilă şi cea religioasă în Peru, iar apoi am repetat-o pe cea din urmă şi la Braşov. E o petrecere extrem de lungă. Știu, noi suntem gălăgioşi, cântăm şi dansăm mult, dar pentru mine a fost mult prea mult. La ora 7 seara nu mai puteam şi mă forţam să zâmbesc atunci când oamenii mă felicitau”.
Tot din lumea latină vine şi Modesta, o dominicană ajunsă în România acum doi ani, tot alături de soţul braşovean: „Celebrăm de sâmbătă noaptea, la fel ca aici, la biserică, unde ne rugăm şi cântăm. A doua zi facem de mâncare pentru familie şi prieteni, peşte sau carne. Dar cel mai important este «sweet beans», desertul nostru tradiţional. «Felices pascuas de resurreccion» pe care ni-l spunem e cam acelaşi lucru cu «Hristos a Înviat». Nu vopsim ouă, dar mie îmi place mult tradiţia. De asemenea m-am obişnuit şi cu carnea de miel. Îmi plac şi alte sărbători româneşti, dar, totuşi, parcă e prea multă mâncare”.  Şi ea a avut aceeaşi „problemă” cu nunţile, la ceremonia în care ea şi soţul ei şi-au unit destinele în ţara noastră fiind nevoită să consume o cantitate însemnată de energizant pentru a rezita până la finalul petrecerii.
 

„Acasă, de Paşti ne etalăm cele mai bune ţinute”
Peter, un nigerian care se află deja de 6 ani la facultate în Braşov spune, surprinzător, ca era de mult timp obişnuit felul în care românii petrec Paştele. „Vin dintr-o comunitate de catolici, mergem la biserică, petrecem timpul cu familia, rudele şi prietenii, pregătim preparate tradiţionale sau englezeşti. Respect cultura şi tradiţiile româneşti, iubesc sărbătorile şi vacanţele, deşi mi-e foarte dor de ai mei. Nu i-am văzut deloc de când am venit aici”, explică nigerianul de 26 de ani, student la Știinţe Economice. Acesta spune că pentru tinerii din ţara sa, Paştele are şi accente fashion, fiind  un prilej de a-şi etala cele mai noi ţinute, pe care le cumpără şi le pregătesc din timp. Cel mai uşor în a se adapta tradiţiilor româneşti i-a fost, lesne de înţeles, ucrainiencei Julia, pentru care, practic, nimic nu este nou, nici măcar vopsitul şi ciocnitul ouălor: „Totul îmi aminteşte perfect de copilăria mea”.