Partidul saltimbancilor

Pe fațada blocului de vizavi de Guvern, în Piața Victoriei, tronează un banner uriaș din care ne zâmbește, satisfăcut, un personaj cărunt, îmbrăcat într-un sacou stacojiu care ține o umbrelă pe care e scris PPPS deasupra Arcului de Triumf. Cine e personajul? Ușor de recunoscut, din emisiunile de divertisment și din tabloide: Irinel Columbeanu. Domnul acela care s-a căsătorit cu o domnișoară cu două capete mai lungă decât el și cu care se bate de zor pentru custodia copilului rezultat din întâmplare. Sau care preferă să facă baie în jacuzzi în compania a câte două domnișoare de companie, când nevasta legală umblă cu treburi prin America. Sau... Habar n-avem, însă, ce este PPPS și care este semnificația protejării Arcului de Triumf. Și probabil că nici nu vom afla până după alegerile locale, când dl Columbeanu va coborî de pe banner și se va instala la volanului Bentley-ului, pentru a da o raită pe la discotecile de fițe din Herăstrău, unde se bucură de o mare popularitate printre chelneri. Dl Columbeanu ar vrea să fie primar. Al întregii Capitale. De ce? Mister total. Nimic din ce știe nu-l califică pentru activitatea de edil. Atunci? Pur și simplu domnia sa nu face altceva decât face o pleiadă întreagă de personaje exotice care, de două decenii încoace, erup în mass media la fiecare rundă de alegeri, cu idei trăznite sau chiar tâmpite și al căror obiectiv este doar acela de a păstra o notorietate dubioasă, sau de a căpăta una, bună în alte scopuri. Aceste persoane nu numai că ne intoxică cu aberațiile lor, dar ne mai și jignesc inteligența și bunul simț, pe banii noștri. Pentru că o legislație extrem de permisivă le dă dreptul să se înscrie cu prea multă ușurință în aceste competiții, punându-le, pe deasupra, la dispoziție și mijloace de promovare pe care, până la urmă, le plătim din buzunarul nostru. Distracția costă – s-ar putea spune. Nu cumva e, totuși, prea scumpă distracția asta, mai ales acum, în vreme de criză? Totuși, vin cu o idee: băieții ăștia să se adune, să discute și să formeze un partid (s-au mai făcut și altele, cam pe aceleași criterii): un partid al saltimbancilor, care să-și finanțeze singur interesele din spectacole publice, în care fiecare face ce poate...