„Părinte, îmi doresc o femeie bună”

Eu i-am spus odată unui bărbat o „vorbă” şi s-a supărat urât pe mine!
– Părinte, îmi doresc o femeie bună!
Mi-a spus la spovedit.
– Cât de bună?
– Bună părinte!
– Explică-mi termenul „bună”!
– Părinte nu ştiu să vă explic.. Să fie focoasă, să aibă bani..
– Măi, aia înseamnă femeie bogată, nu bună!
– Da.. spuneţi-mi dvs.!
– Eu mă rog la Dumnezeu să îţi dea de soţie, femeia pe care ţi-ai conturat-o tu în mintea ta!
– Păi... de ce spuneţi treaba asta, e blestem?
– Pai dacă tu le vezi pe toate desfrânate, crezi că o să-ţi dea o fecioară?
Dacă tu le crezi pe toate stricate, crezi că o să-ţi dea una curată?
Iar dacă tu le vezi pe toate marfă de consum, crezi că îţi dă ţie o sfântă?
Nu! Dumnezeu îţi închide ai minţii ochi şi îţi deschide ochii zilei să faci cea mai mare prostie.
Noi folosim în termeni populari vorba „ca poama bună pică în gura porcului!” Prunul nu se pune lângă coteţul porcului, se pune în livadă, porcul poate umbla prin livadă, dar are stăpân!
Aşa şi aici, când noi vom fi curaţi sufleteşte în jurul nostru toate vor fi curate! Când noi vom fi murdari sufleteşte toate vor fi murdare!
Sfântul Vasile cel Mare, pentru a ne da măsura acestei trăiri fireşti a familiei, a lucrurilor şi a simţurilor, spune aşa: Când vezi o femeie bătrână priveşte-o ca pe bunica ta, când vezi o femeie vârstnică să o priveşti ca pe mama ta, când vezi o femeie tânără să te gândeşti că e sora ta, iar când vezi o copiliţă să te gândeşti că este fiica ta! Ai putea să o necinsteşti cu nebuniile din mintea ta? Nu!