Paradoxul fondurilor europene

Scandalul iscat de dezvăluirile premierului legate de modul iresponsabil în care sunt cheltuite fondurile europene venite prin POS DRU – în domeniul resurselor umane – va avea consecințe încă greu de evaluat. Și aici nu mă refer doar la cele mai dure – ce vor veni din partea Comisiei Europene, care ne va sista finanțările, urmând să pierdem numai din fondurile anului viitor peste un miliard de euro – ci la acelea care vor rezulta din analiza detaliată a modului în care s-au derulat aceste programe în ultimii ani. Pe fondurile programului operațional sectorial de dezvoltare a resurselor umane a fost până acum cea mai mare bătălie. Pentru simplul motiv că acesta nu impunea niște clauze și niște rezultate foarte concrete. Modul în care a fost gândit acest program avea în vedere un mediu social și cultural normal, în care formarea personalului era o necesitate, nu o formalitate. La noi, ca deobicei, a fost invers. Majoritatea deținătorilor de programe au căutat portițele prin care s-au putut strecura pentru a deturna sau pentru a cheltui în folos propriu fondurile. Cu alte cuvinte, cam zece la sută din bani se duceau pe așa-zisa pregătire, din care rezultau diplome sau certificate fără o utilitate practică, în timp ce 90% se cheltuia pe lefuri exorbitante, pe mijloace de transport de lux și protocol sau pe alte artificii. Cred că pot fi numărate pe degete programele care au acționat firesc și corect, creînd în același timp personal și un sistem de lucru compatibile cu cele din Uniunea Europeană. Aș mai spune însă că aceste abuzuri n-ar fi fost posibile – cel puțin nu la acest nivel – dacă organismele de control ar fi acționat în mod responsabil și ar fi blocat din start tentativele de fraudă. Acestea însă s-au rezumat la o acțiune formală, pur birocratică care n-a făcut altceva decât să-i blocheze pe cei care au încercat să opereze corect. Pentru aceste stări de lucruri, premierul Ponta îi acuză în bloc pe foștii miniștri ai Muncii. Cu siguranță că ei poartă principala responsabilitate – Botiș, de pildă, a fost chiar el unul dintre cei care au folosit incorect astfel de fonduri, fiind nevoit să demisioneze – nu ar trebui omis un aspect. Și anume că aria beneficiarilor a fost mult mai largă decât ne închipuim și că aceasta a depășit sistematic granițele unui singur partid. Avem de-a face cu un abuz transpartinic, în care se regăsesc reprezentanți ai aproape tuturor formațiunilor politice iar o listă exhaustivă – dată publicității – ne-ar oferi o imagine mai completă asupra complexității responsabilităților față de noua criză în care România intră cu acest prilej. Cu siguranță însă că probleme sunt și cu celelalte programe sectoriale și nu puține. Ele relevă însă paradoxul fondurilor europene: nu numai că nu suntem capabili să le accesăm, prin realizarea de proiecte viabile, dar și atunci când reușim, o facem într-un mod care se întoarce împotriva noastră. De unde rezultă o pierdere dublă…