Panica TV

Somnul audienței naște emisiuni monstruase! Condiția dramatică a postului de știri face ca din orice rahat să se încerce transformarea în bici, pentru a umple spațiul de emisie și pentru a aduna audiența necesară publicității. O mostră... monstră au oferit „principalele” posturi informative sâmbătă seară. Toată lumea se plictisea, crainicii moțăiau, când, deodată, o zguduitură i-a deșteptat pe toți. A fost un cutremur! Un cutremuraș - de doar 5,3 Richter - dar ce zbucium a declanșat el în studiouri! Câteva vedete feminine au făcut crize de isterie în direct. Una, mai să sară de gâtul lui Mărmureanu, de la Fizica Pământului, care, într-un moment de inconștiență a zis: „Ce mare lucru? Un cutremur de gradul 5!” Atât i-a trebuit vedetei! Ochii i-au ieșit din orbite și a răcnit la bietul director, căruia probabil că i-a scăpat telefonul din mână: „Asta e ce aveți de spus? Dar blocurile cu bulină?” Dar „panica populației?” Auzind acestea, populația, care trecuse peste moment cu naturalețe, a intrat în panică. Dacă nu erau crainicii de televiziune, habar n-ar fi avut. S-au blocat telefoanele. Gravidele au început să plângă. La postul rival, o duduie punea unor interlocutori normali cele mai aberante întrebări în serie. Nu-i slăbea deloc. Iar oamenii se dădeau până la urmă bătuți și pierdeau legătura... Sâmbătă seara, televiziunea - o anumită parte a ei - a dat o probă practică de stupiditate: cum poți să generezi panică, pretexând că lupți împotriva ei. Cum poți să faci din țânțar armăsar și cum poți să zăpăcești o țară întreagă doar de dragul unei audiențe mai mari. Cum poți să victimizezi, gratuit și inutil, persoane care n-au nicio treabă cu ce li se pune în spinare. Cu o așa televiziune, nici nu mai e nevoie de cutremure. Le simulează reporterii în studiouri. P.S. Era să uit: a fost o sărbătoare a sondajelor de stradă în care fătucile cu microfonul au realizat secvențe memorabile: Nu-i așa că v-ați speriat? Că v-ați panicat? Că nimeni nu v-a venit în ajutor? Că nimeni nu v-a spus ce să faceți? etc.