Până la terminarea liceului, mâzgâlise toţi pereţii din Braşov

Până la terminarea liceului, Luca Emil mâzgâlise toţi pereţii din Braşov. Au urmat apoi terasele, barurile, afterschool-urile, camerele copiilor, zidurile stradale şi chiar cluburile. Tânărul a acceptat şi tema Eco Graffers Wanted by glo™, unde a înscris două lucrări care vorbesc de nevoia de echilibru între viaţa digitală şi cea reală.
„Trăim în era digitală, dar uneori am impresia că exagerăm cu atenţia acordată tehnologiei. Vreau ca lumea să conştientizeze faptul că o conexiune adevărată se face în realitate, nu în funcţie de semnalul digital”, spune Luca, într-un interviu pentru Iqads.
Luca Emil aka Bobo a fost atras de pictură şi desen de mic copil. El desena scene de film ce conţineau maşini dotate cu arme şi personaje care se războiau în diferite decoruri şi anotimpuri. Acest lucru s-a întâmplat până a văzut primele graffiti-uri în videoclipurile din piesele hip-hop difuzate la tv.
„Sora mea, fiind pasionată de hip-hop, întregistra acele videoclipuri pe video. Eu puneam pauză pe imaginea cu graffiti şi analizam desenul. Aşa am început să fac schiţe cu tot felul de cuvinte şi să încerc pe pereţi cu pensule şi vopsea. La scurt timp am înţeles că am nevoie de spray-uri pentru a picta pereţii”, povesteşte Luca.
Bunicul său i-a adus din Germania primele spray-uri ce aveau nuanţe de gri. Îndrăgostindu-se de modul în care acestea pulverizau culoarea, Luca a căutat mai multe nuanţe la magazinele auto, iar de atunci nu s-a mai despărţit de ele.
„O lucrare la care am «mâzgâlit» mai mult de 12 ore pe zi este «Dragonul de flori», care se află pe o terasă din centrul Braşovului. Referitor la această lucrare nu am avut timp să mă documentez, pentru că se grădeau să deschidă în 4 zile. Am schiţat pe o bucăţică de hârtie ce vreau să redau pe acel zid, dar patronii nu prea au înţeles. Mi-au spus însă că au încredere în mine. În cazul în care nu le-ar fi plăcut, tot eu eram cel care ar fi dat cu trafaletele”, afirmă Luca.
Acesta a mărturisit că şi-ar dori ca pe zidurile lipsite de viaţă şi de culoare are oraşelor, să găsească cât mai multe street art-uri educative. „În ultimii ani observ că se schimbă mentalitatea în România şi se acceptă orice fel de artă, chiar şi «mâzgâlitul» pereţilor. Oamenii se opresc să comunice cu artistul care-şi expune lucrarea sub formă de street art şi vor să înţeleagă acest concept, chiar dacă nu au legătură cu el. Viitorul street art-ului românesc sună destul de bine pentru mine şi văd că se dezvoltă de la an la an”, încheie Luca.