"Pachetul" exploziv din Dorobanţi

Din această toamnă (nu se ştie însă până când), TVR1 are un „pachet de forţă” în programul serii. Trei emisiuni care câştigă rapid audienţă şi fac ca publicul de calitate să treacă tot mai des de pe filmele de aventuri (Seagal – Van Damme – Chan) al PRO TV şi de la emisinile tabloide în chiloţi ale Antenei 1, pe postul public.
Este vorba despre emisiunea politică a jurnalistului Sorin Avram (un cert câştig al talk-show-ului) cu al său „Vorbeşte liber”, de show-ul economic al lui Moise Guran (Biziday) şi de foiletonul satiric al lui Dragoş Pătraru „Starea Naţiunii”. Aceste trei noi emisiuni domină calitativ un interval orar pentru care se bat toate televiziunile. Şi îl domină printr-o calitate de căpătâi: echidistanţa! Ştiu foarte bine cât este de greu să te aşezi pe un astfel de interval tematic. De regulă, în televiziunile noastre se practică partizanatul sub acoperire, mimându-se un soi neconvingător de neutralitate. Cele trei emisiuni sunt însă în mod clar pe un culoar de tonalitate, care nemulţumeşte pe toată lumea! Este, evident, vorba de lumea direct interesată. Demersurile critice merg în mod aproape egal spre cele două puteri aflate în competiţie cu o opoziţie dispersată. Nu cred că cineva – în afară de cei care au ca sarcină paza intereselor de partid – poate să spună că TVR-ul acestei toamne este băsist sau antibăsist, popular sau liberal. Pentru că cei trei realizatori reuşesc performanţa de a râcâi zonele dureroase ale tuturor părţilor. Ponta nu este mai menajat decât Băsescu şi nici acesta nu se bucură de vreo reverenţă, ca să privim în profunzime derby-ul etapei. Sorin Avram a adus deja în studio principalii protagonişti ai politicii şi a purtat cu ei dialoguri deschise şi lipsite de menajamente. Moise Guran reuşeşte să facă poate cea mai bună emisiune de actualitate cu ţintă economică, dar cu deschidere spre toate capitolele existenţei noastre de fiecare zi, implicându-se fără a fi pătimaş şi deschizând neaşteptate portiţe spre înţelegerea fenomenelor de care ne lovim zilnic. Dragoş Pătraru compensează deficitul de imagine (proprie), cu o virulenţă ne-mortală, reuşind să-şi cenzureze la limită tentaţiile vulgarizatoare. Împreună, cei trei scriu un capitol interesant al resuscitării postului public, din postura de alergător printre competitorii presei audiovizuale, în aceea de lider.
Cel mai bun semn al independenţei sale editoriale îl constituie faptul că TVR reuşeşte să nemulţumească toate părţile aflate în competiţia politică. Puterea de la Victoria dă deja semne de saturaţie şi încearcă să-l blocheze pe directorul Tănase prin manevre de culise în C.A., iar cea de la Cotroceni pândeşte momentul în care ar putea lovi decisiv. Momentul este cel puţin delicat pentru ocupantul „cabinetului 1” din Dorobanţi, iar perseverenţa în a lăsa libere hăţurile celor trei realizatori s-ar putea să-l coste. Are însă avantajul de a nu se crampona de o funcţie pe care a primit-o fără a saliva după ea, precum alţii, iar acest lucru îi conferă o siguranţă care vine dinspre cotele crescânde de audienţă. Anul 2014 pare să fie unul dintre cei mai buni dintre cei în care TVR a început să aibă concurenţă, iar faptul că revine pe palierul calităţii audienţei poate fi folositor şi în competiţia publicitară. Căci numai din abonamente n-ar putea trăi o instituţie care a mai rămas cu vreo 2.500 de angajaţi şi cu datoriile acumulate de tripleta Giurgiu – Sasu – Lăzescu...