Păcăliciul naţional

Propunerea EBA-ei pentru funcţia de ministru al Culturii este una dintre cele mai inspirate glume ale lui Victor Ponta. Mai reuşită ar fi putut fi doar propunerea lui Traian Băsescu drept candidat al PSD la funcţia de preşedinte.
Pe măsură ce se apropie, termenul de la care actualul preşedinte nu va mai fi nimic îi provoacă acestuia tot felul de pusee. În acutul său subiectivism i se pare că a fost mai mereu victima atacurilor politicienilor şi a presei neprietenoase, hotărând ca de acum înainte să nu mai ierte pe nimeni şi să facă dezvăluiri incendiare care să-i înfăţişeze pe preopinenţii săi în adevărata lor lumină şi valoare. Cu un zâmbet şugubăţ face mărturisirea (de un cinism inegalabil), că faimosul acord de coabitare a fost, de fapt, o păcăleală pe care i-a tras-o lui Victor Ponta, el neavând nici un moment intenţia să-l respecte. Mărturisire imprundentă, pentru că ea oferă o indicaţie preţioasă asupra comportamentului său în general. Nu este, dealtfel, singura păcăleală pe care a pus-o în aplicare. Cele mai mari păcăleli trase poporului alegător sunt cele două mandate de preşedinte prin care se înscrie în răbojul la vârf al ţării ca un descendent întârziat al fanarioţilor, fără nici o legătură cu ţara şi cu interesele ei, altele decât cele legate de camarila şi de familia sa.
Traian Băsescu încearcă, prin toate giumbuşlucurile pe care le face, în direct, de la Cotroceni sau din studioul Fratelui Păunescu, să se lepede de relaţia jenantă cu propriul său frate. Să facă uitată legătura sa cu un personaj desprins din galeria interlopilor, despre ale cărui activităţi are tupeul să pretindă că habar n-a avut, el, omul care trăieşte hrănindu-se toxic din informările dragelor sale servicii secrete. Doreşte să se înfăţişeze ca un personaj uscat şi curat, lepădându-se cu nonşalanţă de propriul său frate care a ajuns în situaţia în care a ajuns pe urmele relaţiilor sale dubioase cu ţigănimea infracţională, etalate în văzul lumii cu un soi de mândrie, chiar.
Mulţi se întreabă ce dezvăluiri incendiare mai are prin dosarele sale, pe care  nu le-a pus pe piaţă până acum. Dacă e vorba de chestiuni ce ţin de comportament, fiţi sigur că nu vor provoca nici un cutremur – cel mult vor fi tocate câteva zile de tabloide. Dacă însă e vorba de dezvăluiri cu caracter penal, atunci se face vinovat de tăinuire, şi ar trebui să înţeleagă, măcar în ceasul al 12-lea, că îi va veni şi lui rândul să dea socoteală în faţa aceloraşi instituţii „verticale” care îşi mai plătesc încă datoriile acumulate prin numiri preferenţiale...