„Ortul” şi „ortul popii”

Limba este în continuă mişcare. Această mişcare se numeşte limbaj dinamic. În timp ce unele cuvinte îmbătrânesc, alte noţiuni le iau locul. Cu timpul, ele devin arhaisme, iar vocabularul are nevoie de cuvinte noi care pot exprima schimbări în societate, schimbări economice, sociale şi culturale. În categoria arhaismelor intră şi substantivul „ort” din expresia „a da ortul popii”.
Deşi termenul „ort” nu mai este folosit în mod curent, expresia în sine este folosită de unii dintre noi atunci când spunem despre cineva că a murit. Potrivit dexonline, „ort” era în Ţările Române o monedă de argint, având o greutate de aproape 7 grame şi reprezentând o pătrime dintr-un leu sau taxa plătită unui preot (popă).
Iniţial, cuvântul era „ortstaler” şi provine din limba germană prin intermediul polonezilor. Acest bănuţ a circulat în Evul Mediu pe „Bătrânul continent”, chiar şi în secolul al XVIII-lea. În limba română, acest termen a căpătat diverse semnificaţii. Una dintre ele folosite în cele mai vechi timpuri se referă la „ortul starostesc“ (sau vătăşesc) desemnând o taxă specială în Moldova sau în Ţara Românească, plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri.
De asemenea, mai exista o expresie în care era folosit „ortul” şi anume „Tot doi bani (sau lei) şi un ort”. Aceasta se referă la ceva „totuna, la fel de neînsemnat”.
Expresia „vedetă” este, totuşi, în zilele noastre „a da ortul popii”. Aceasta nu se referă la moartea în sine, ci la parte din obiceiurile funerare. Prin urmare, decedatului i se pune un bănuţ în mână pentru a plăti la graniţă atunci când trece pe lumea cealaltă. Cu toate acestea, în expresie este amintit preotul şi ortul acestuia. În acest caz, ortul înseamnă o plată modică pentru preotul care însoţea decedatul şi se ruga pentru acesta pe tot drumul până la locul de veci. Prin urmare, familia plătea pentru a se îndeplini orânduielile bisericeşti. Cu timpul, această expresia s-a asociat cu moartea unei persoane.
În România din zilele noastre, mai ales în mediul rural, sătenii leagă un bănuţ de mâna mortului susţinând că acesta îşi va plăti cele 24 de vămi până pe lumea cealaltă. De asemenea, unii pun bani în coşciug la priveghi sau la slujba din biserică. Biserica Ortodoxă consideră aceste superstiţii ca fiind păgâne şi nu le încurajează deloc.
„În primul rând, vămile văzduhului trebuie înţelese în sens spiritual, nu concret, de aceea banii puşi lângă cel decedat nu îşi justifică prezenţa decât prin superstiţii. În acelaşi mod, banii aruncaţi la intersecţii, în spatele convoiului mortuar, îşi au originea în tradiţii laice şi superstiţii şi noi nu încurajăm asemenea gesturi. Sunt multe tradiţii frumoase care pot fi făcute în numele celor răposaţi, precum pomenirea cu mâncare a celor săraci sau împărţirea banilor unor sărmani”, a declarat preotul Claudiu Băzăvan.