Organismul „joacă” după cum îi „cântă” hormonii

Profilul hormonal e unic
Hormonii nu ştiu de glumă, aşa că orice „deranjament” al lor ne poate da peste cap.
La fel ca şi amprentele, profilul hormonal diferă de la o persoană la alta. Spre exemplu, pe stomacul gol, hormonul numit grelină îi comandă creierului să ne facă să ne fie foame, ca să-i putem oferi la timp organismului substanţele necesare. Apoi, leptina şi insulina ne anunţă când să fim sătui. Pe de altă parte, creierul eliberează dopamină şi opioide când vrea să ne bucurăm de gustul mâncării. Iar dacă acestea sunt în exces, ne determină să repetăm experienţa culinară respectivă iar şi iar. Se pare că nevoia de grăsimi şi de dulciuri ni se trage de la strămoşii preistorici, când mâncarea foarte consistentă era unul dintre mecanismele de supravieţuire. Dar nici cortizolul nu e străin de nevoia noastră de a mânca. El apare ca răspuns la starea noastră de stres, creşte nivelul zahărului din sânge şi ne împinge să mâncăm. O ciudăţenie este aceea că, în multe cazuri, oamenii poftesc exact la ceea ce organismul le este intolerant.

Cum influenţează hormonii metabolismul?
Cea care ne dă mari bătăi de cap este glanda tiroidă. Ea secretă tiroxina şi triiodotironina, care influenţează funcţii vitale, precum ritmul inimii, al respiraţiei, arderea caloriilor, fertilitatea, digestia, reglarea temperaturii corporale. Pentru ca tiroida să funcţioneze corect, are nevoie de ajutorul glandei pituitare, prin „mesagerul” ei, TSH, hormonul de stimulare a tiroidei. „Șeful” glandelor, hipotalamusul, îi „ordonă” hipofizei eliberarea hormonilor responsabili de fertilitate, stimulatori ai foliculilor, şi anume FSH şi LH.
Ovarele sunt principalele responsabile pentru secretarea hormonilor feminini, estradiolul şi progesteronul, responsabili pentru un ciclu menstrual corespunzător şi aparatul reproducător funcţional. Suprarenalele secretă cortizolul, care are grijă de metabolizarea glucidelor, diminuează utilizarea glucozei de către ţesuturile care depind de insulină şi intensifică lipoliza. Când stresul te copleşeşte, mai mult decât pe alţii, poate fi de vină DHEA, eliberat din stratul extern al suprarenalelor.
Nici serotonina, „hormonul fericirii”, nu e străină de situaţie şi ea te îmbie la dulciuri, făcând ca visul taliei de viespe să se ducă pe apa sâmbetei. Atunci când pancreasul secretă suficientă insulină, dar organismul o ignoră, depunerea grăsimilor se face pe îndelete. Nu degeaba i se spune insulinei „hormonul de depozitare”!

Dozele contează!
„Hormonii tiroidieni sunt implicaţi în «arderea» caloriilor, iar un deficit al lor duce la o activitate mai lentă a metabolismului. Drept urmare, se pot acumula 2-3 kilograme în plus, însă acestea reprezintă doar apă. În urma tratamentului adecvat, stabilit de specialist, greutatea revine la normal. Atenţie! În doze mici, hormonii tiroidieni (n.r. sub formă de medicamente) au efect anabolic, deci îngraşă. Pe de altă parte, luaţi în doze foarte mari, cauzează pierderi de proteină musculară, sporesc consumul inimii şi dau risc de afecţiuni coronariene şi, implicit, de infarct.”, spune dr. Adina Mazilu, specialist endocrinolog.