„Orfanii” lui Ceauşescu

Locuiesc aici de aproape 27 de ani, însă nu ştiu pentru cât timp o vor mai face. Trăiesc cu ameninţarea faptului că vor trebui să-şi părăsească propriile case şi nu ştiu încotro să o apuce. Este vorba despre ultimele 25 de familii rămase în Colonia Mândra, de lângă Făgăraş. Acum mai bine de un sfert de secol, mii de oamenii au venit aici, din localităţile învecinate sau chiar din judeţe îndepărtate, cu speranţa unui viitor bun. Era în 1988, momentul în care Nicolae Ceauşescu demara proiectul hidrocentralei de la Mândra, parte a unui lanţ de peste 20 de hidrocentrale care urmau să fie construite pe râul Olt. Lângă localitatea din judeţul Braşov a fost ridicată atunci o adevărată colonie, cu case, utilităţi şi chiar magazine. În timp însă, planul iniţial s-a împotmolit. De aproximativ doi ani nu au mai fost făcute niciun fel de investiţii, utilajele nu s-au mai mişcat, fabrica de betoane şi staţia de sortare la fel, iar majoritatea şantieriştilor au fost disponibilizaţi. Mulţi dintre ei nu au reuşit să-şi găsească alt loc de muncă, iar cine a avut unde să se întoarcă, a făcut-o. Acum locul e aproape pustiu, iar pentru cumpărături, spre exemplu, „coloniştii” rămaşi trebuie să se deplaseze în sat. Mai mult, în luna august 2014 au primit termen de 30 de zile pentru a elibera ,,baracamentele” de lângă şantierul care acum aparţine companiei Hidroconstrucţia. Cu ajutorul autorităţilor locale, situaţia a putut fi amânată, dar nu se ştie până când. „Eu sunt aici de 23 de ani. A fost foarte bine, nu ne gândeam să ajungem în situaţia asta vreodată. Acum, de când nu se mai mişcă nimic pe aici, cine a avut unde să se întoarcă, a făcut-o. Pentru noi, asta era singura casă, aşa că am rămas. Suntem foarte puţini. Situaţia pare fără rezolvare. Acum un an şi jumătate mi-a murit soţul. Ca să nu vă mai spun că stăteam în altă baracă, dar a ars şi am plecat desculţ de acolo. Am fost la un pas de evacuare în toamna trecută, dar am înţeles că a vorbit primarul şi a reuşit o amânare. Până când? Vom vedea”, ne spune Maria, o femeie de 53 de ani din Colonie. Locuieşte cu fiul ei, Oscar, în vârstă de 32 de ani şi cu soţia acestuia, de 27 de ani. 

 

 

Unii au fost trimişi să lucreze pe alte şantiere ale companiei

O parte dintre cei rămaşi au fost relocaţi cu locul de muncă pe alte şantiere ale companiei ce deţine Hidrocentrala. Asta înseamnă însă deplasări săptămânale şi bani cheltuiţi pe drumuri. „Eu am fost trimis să lucrez undeva la Fierbinţi, alţii pleacă în Republica Moldova. Venim din când în când acasă, dar e dificil. Cheltuim şi noi în deplasare şi familia aici. Cel mai mult ne-ar conveni să se reia activitatea aici, am înţeles că există această posibilitate, în acest an, dar să vedem cât de adevărat e”, explică Oscar situaţia în care se află. Tânărul e nemulţumit de faptul că facturile de energie electrică ajung şi la 450 de lei pe lună, iar pentru lunile de iarnă ajunge să plătească, eşalonat, până prin august: „Stăm toată ziua îmbrăcaţi, nu ne lasă să ne facem sobe. Au vrut să ne dea afară ca pe câini. Dacă s-ar scoate barăcile la vânzare, am fi interesaţi să cumpărăm şi am putea investi şi noi în ele. Dumnezeu ştie ce-o mai fi”.

 

Cele câteva familii rămase în zonă nu ştiu cât mai au dreptul să locuiască în casele în care stau acum şi nici cum va arăta viitorul lor.

 

„Problema trebuie rezolvată la nivel înalt, la Guvern”

Autorităţile locale spun că problema, din punct de vedere decizional, este una care ţine de conducerea executivă a ţării, iar din punctul lor de vedere, soluţia ideală ar fi să se reia investiţiile la hidrocentrală. „Am înţeles că ar fi vorba de patru astfel de locaţii, în toată ţara. Nu pot fi lăsate aşa, în paragină. Momentan, oamenii îşi plătesc facturile de energie electrică şi pot locui în colonie. Dar soluţia este să se reînceapă investiţiile, pentru că altfel se întâmplă exact ca în ultimii 10 ani ai lui Ceauşescu, faci profit, dar omori fabricile. Tractorul era una din cele mai performante în Europa, prin ’79, spre exemplu şi în 10 ani a ajuns ştim cu toţii unde. Avem speranţe că lucrurile se vor îndrepta, problema mă depăşeşte, vă spun sincer. Mă implic atât cât pot, dar situaţia e de nivelul Guvernului. Vom merge în curând să luăm parte la discuţii acolo”, ne-a declarat Şerban Taflan, primarul comunei Mândra. 

 

Proiect comandat de Ceauşescu

Construcţia hidrocentralei şi a barajului de la Mândra, proiect început în anul 1988, a fost abandonată la un grad de realizare de 60%. Pentru ca barajul să prindă contur ar mai fi nevoie de 160 de milioane de euro, pe lângă cele 108 milioane de dolari deja investite, bani pe care nimeni nu îi are deocamdată. Consiliul Judeţean Braşov anunţa anul trecut că vrea să se implice în finalizarea proiectului. „Mai sunt necesare încă 160 de milioane de euro pentru finalizarea acestei investiţii. Cei de la Guvern ne-au spus foarte clar că nu au bani pentru această investiţie, iar singura soluţie este să accesăm bani direct de la Bruxelles, fiindcă este exact acel tip de proiect integrat de care vorbeşte Comisia Europeană că va fi finanţat. Pentru a putea accesa finanţarea nerambursabilă, trebuie să ne asociem cu cei de la Hidreoelectrica, de aceea am decis să aprobăm o comisie care să negocieze termenii şi clauzele acestei asocieri”, declara, în august 2014, vicepreşedintele de atunci al CJ Braşov, Mihai Pascu.

Proiectul hidrocentralei de la Mândra a fost comandat de Nicolae Ceauşescu şi făcea parte dintr-un lanţ de peste 20 de hidrocentrale care urmau să fie construite pe râul Olt. Avantajele finalizării acestei investiţii sunt mai mult decât evidente: realizarea unei capacităţi de producere a energiei verzi cu o putere instalată de 27 MW, realizarea uneia dintre cele mai mari acumulări de apă dulce din România şi din Europa, asigurarea apei necesare pentru irigaţii în zona Făgăraş şi în Sudul Carpaţilor, atenuarea efectelor inundaţiilor în aval de barajul de la Mândra, dezvoltarea infrastructurii unei baze de agrement şi pentru sporturile nautice, asigurarea protejării biodiversităţii, ca urmare a suplimentării zonelor de rezervaţie de la Dumbrăviţa. 

Conform proiectului iniţial, coada lacului marelui baraj pleca de la Hoghiz şi urma să atingă şi localităţile Homorod – Ungra – Cuciulata – Comăna – Crihalma – Veneţia de Jos – Ticuşu Nou – Părău – Şercaia – Hălmeag – Mândra. În 2004, Guvernul de la avea vreme a decis redimensionarea proiectului, astfel încât capătul lacului să ajungă doar până la Comăna, nu până la Hoghiz, cum era prevăzut iniţial. 

 

Acum peisajul din zonă este unul dezolant: macarale ruginite şi coloşi din beton năpădiţi de vegetaţie.