„Ordonanța 50”: corb la corb nu-și scoate ochii ...
Autor: Octavian ANDRONIC
Publicat la 02 noiembrie 2010
Și nici bancher la bancher. FMI-ul este o bancă, nu o instituție de caritate. Ea nu ne face cadou miliardele de euro fără de care nu ne-am putea susține bugetarii și pensionarii, ci ni le împrumută – e drept, la dobânzi mai mici decât cele de pe piața liberă – unde există și posibilitatea ca nimeni să nu vrea să te împrumute, indiferent de dobândă, bănuind că nu ai cum să dai banii înapoi
Și nici bancher la bancher. FMI-ul este o bancă, nu o instituție de caritate. Ea nu ne face cadou miliardele de euro fără de care nu ne-am putea susține bugetarii și pensionarii, ci ni le împrumută – e drept, la dobânzi mai mici decât cele de pe piața liberă – unde există și posibilitatea ca nimeni să nu vrea să te împrumute, indiferent de dobândă, bănuind că nu ai cum să dai banii înapoi. Deci, de pe poziția lor de bancheri mondiali, băieții de la Washington nu pot rămâne indiferenți față de atitudinea neprietenoasă a autorităților române față de bănci, atitudine exprimată prin „Ordonanța 50”. La inițiativa Autorității pentru Protecția Consumatorului, guvernul a elaborat un act normativ prin care băncile nu mai au dreptul să modifice după bunul lor plac condițiile de creditare. Această politică are solidă tradiție la noi, de când finanțele au trecut din mâna statului în cele ale bancherilor. În sensul că banca are toate drepturile, pentru că ea are banii, iar debitorul are doar obligația de a plăti toate comisioanele pe care le inventează bancherii.
Ordonanța, care dă clienților băncii dreptul de a fi consultați și informați în legătură cu orice modificare, a stârnit mare agitație pintre bancheri. Aceștia propăvăduiesc o adevărată Apocalipsă dacă se vor aplica măsurile prevăzute în ordonanță, evocând chiar spectrul prăbușirii sistemului. Un sistem pe care nu l-a prăbușit criza – ba chiar i s-a dat posibilitatea să obțină beneficii importante când le-a fost tuturor mai greu.
Mărul discordiei provocate de Ordonanța 50 stă în prevederea că se poate interveni asupra contractelor de creditare în curs, care au prevederi excesive. Protecția Consumatorului zice că ele sunt rodul unor abuzuri (ceea ce este evident), iar bancherii invocă lucrul deja făcut, contractul deja încheiat și semnat, asupra căruia n-ar mai trebui să se poată interveni.
Pe acel fond vine dl Franks și, într-o românească aproape mai bună ca a unor politicieni români, ne explică faptul că nu putem să sugrumăm băncile și că ordonanța trebuie modificată. Nu ne spune că dacă n-o facem, nu mai pupăm tranșa următoare, dar nici nu era nevoie. Suntem și noi băieți deștepți și înțelegem despre ce e vorba în propoziție ...
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu