Opțiunile umane ale președintelui

Pe președintele Iliescu erau să-l mănânce de viu jurnaliștii care au descoperit că în avionul cu care făcuse deplasări în străinătate se aflaseră persoane mai mult sau mai puțin suspectate de afaceri necurate. Nu conta că președintele nu-i cunoștea, nu stătuse de vorbă cu ei, faptul că s-au aflat în avion era suficient pentru a-l acuza de „complicitate” cu acea parte a societății pe care o reprezentau aceștia. Scuzele președinției, cum că respectivii făceau parte din delegații de oameni de afaceri și că până la acea oră nu fuseseră lansate acuzații la adresa lor, nu mai contau. Cum nu mai conta nici faptul că printre oamenii de afaceri se aflau numeroase alte persoane prea puțin onorabile introduse pe „blat” de consilieri sau sepepiști, care doreau să rămână cu blazonul accesului în avionul prezidențial, contra a diferite atenții, și pe care nimeni nu-i pomenea. Argumentul - perfect justificat - al celor care au semnalat aceste situații era că un președinte trebuie să se protejeze, sau să fie protejat, de orice relație care i-ar putea afecta imaginea și pune în pericol autoritatea de persoană în afara oricăror suspiciuni. Mult mai tolerantă este, însă, aceeași presă care-l răstignea pe Iliescu, cu urmașul său, Băsescu. Acesta se poate expune, liniștit, în orice situație și în orice companie fără a stârni altceva decât interes sau amuzament. De la pasiunea sa pentru localuri publice, cu programe artistice adecvate, până la microbismul care-l aduce pe stadioane, Traian Băsescu are o parte de viață publică ce-l face, parcă, mai puțin compatibil cu o funcție a cărei primă caracteristică ar trebui să fie capacitatea de a impune respect. Îmi pare rău că stilul dlui Băsescu nu se prea potrivește cu această condiție și asta se vede în modul în care se expune, inutil și neproductiv, huiduielilor adepților lui Ticu de la CNSAS sau ale galeriei rapidiste la meciul cu Steaua. Meci la care merge și se așează, liniștit între două dintre cele mai controversate persoane din cel mai controversat domeniu al momentului. Un Băsescu între Gigi Becali și Mitică Dragomir îmi evocă un Isus, nu prea conștient de misia sa, autorăstignit între doi maeștri ai blaturilor și ai evaziunilor fiscale despre care mi se pare imposibil ca președintele, mare maestru al Serviciilor, să nu fie informat în detaliu. Din păcate, însă, președintele pare, în mod evident, să se simtă mai bine în tribună decât în aula Academiei, mai bine la Golden Blitz decât la deschiderea unui congres medical internațional, mai confortabil alături de Mitică Dragomir decât chiar de Mircea Cărtărescu. Sunt opțiuni. Umane, dar nu și prezidențiale.