Oprea dirijează circulaţia!

Gabriel Oprea dă dovadă de un tupeu fără margini când, cu aerele unicului veghetor la interesul naţional, invită partidele la consultări pe tema Codului Fiscal. Cel mai dubios dintre politicienii români - formaţiunea în vârful căreia s-a cocoţat neavând niciun fel de legitimitate, netrecând niciodată prin filtrele electorale, altfel decât prin căpuşarea altui partid - îşi arogă calităţi pe care nu i le-a conferit nimeni, profitând de oportunismul unei opoziţii lipsite de soluţii. Oprea are chiar neruşinarea de a-l invita la aceste consultări pe Ponta - omul fără de care el nu ar fi însemnat nimic, aparenta valoare fiindu-i conferită doar de comoditatea şi de oportunismul acestuia. 

Gestul are desigur, rolul de a-i justifica poziţia şi pretenţiile tot mai mari pe măsură ce aliatul dă semne de slăbiciune, într-un moment în care simte că poate să profite de fisurile din edificiul zdruncinat al PSD.

Dacă nu ar fi vorba de Oprea, iniţiativa chiar ar avea o noimă. Dealtfel, ideea plecase încă dinainte din partea liberalilor, cărora însă le-a convenit mijlocirea unui terţ.

Dincolo de jocurile şi fentele din miuţele politice, se desprinde o realitate: este din ce în ce mai evident faptul că trebuie să se discute serios pe marginea unui proiect legislativ care a cam trecut prin Parlament ca gâsca prin apă. Plecând de la semnificaţia pozitivă a propunerilor Executivului, nimeni nu s-a gândit prea mult la implicaţii. Nu s-a gândit nici guvernatorul Isărescu care acum face demonstraţii complexe, dar care atunci nu a scos niciun cuvinţel. A fost nevoie ca Iohannis să pună piciorul în prag - desigur nu din proprie iniţiativă, ci în urma unor presiuni mai degrabă externe - ca să apară dubii referitoare la ritmul şi complexitatea reformelor. "Revoluţia" fiscală a arătat că rămân încă numeroase surse de alimentare a bugetului care au fost ignorate cu voie sau fără, dar ea are limitele ei. Acumularea, într-un termen scurt de facilităţi fiscale şi de majorări de venituri acţionează într-o singură direcţie şi aceasta poate fi aceea a unor viitoare dezechilibre. Faţă de ostentaţia cu care Ponta şi Teodorovici au clamat că nu vor face niciun rabat toanelor prezidenţiale, comportamentul responsabil ar trebui să admită posibilitatea şi necesitatea unor etapizări. TVA, de pildă, poate fi redus treptat cu câte 2,3 procente într-un interval rezonabil. Iar, majorările salariale pot fi şi ele graduale. Începând cu cele mici şi sfârşind cu cele mari. Invers decât se preconizează. Altminteri, 1 ianuarie 2016 ar putea deveni termenul unui şoc ale cărui urmări vor putea fi cu greu controlate. Imaginaţi-vă doar scenariul unei crize din care s-ar putea ieşi doar cu metodele tandemului Băsescu-Boc din 2009-2010.

Aşa că, chiar dacă nu-l băgăm în seamă pe Oprea, să băgăm în seamă avertismentele bunului simţ economic.