Opoziție la vârf

Instalat comod în fotoliul celui de-al doilea mandat, Traian Băsescu demonstrează că nu mai are nici un fel de stres cauzat de poziția pe care o ocupă. După patru ani de „gherilă urbană” cu guvernul Tăriceanu și un an de „drôle de guerre” cu aliații din primul cabinet Boc, Traian Băsescu s-ar putea considera eliberat de obligația de a cenzura Executivul. Acolo este omul său de încredere, Boc, și tot acolo sunt piesele de rezistență ale structurii de partid, iar programul de guvernare este cel agreat de el. Traian Băsescu nu este, însă, nici mulțumit, nici liniștit. A dovedit-o într-o emisiune de la un post agreat de televiziune, unde a decis să se refugieze atâta timp cât pe la TVR mai bântuie fantoma lui Sassu, în care a lansat un atac pe cât de neobișnuit, pe atât de dur la adresa evoluțiilor din partidul pe care l-a păstorit din 2001 până în 2005. La recenta reuniune la vârf a PDL s-au stabilit câteva lucruri care i-au făcut părul vâlvoi președintelui: „Este o bolșevizare a partidului! Un pas teribil înapoi!”. La ce se referă răspunsul? La inițiativa lui Boc de a face exact ceea ce, cu puțin timp înainte, reproșase liberalilor: alegeri pe liste! Mai precis, Boc și-a luat măsura de siguranță ca la alegeri să beneficieze de un corp de vicepreședinți agreați. „O listă de gașcă! Președintele își pune o gășculiță sub el!” – răbufnește părintele spiritual la adresa delfinașului. Nu sunt singurele acuze. Băsescu mai are în vedere și modul de comportare în administrație al partidului, care preferă să-i schimbe pe competenții puși de alții cu propriii săi incompetenți, sau inexistența șomajului „de stat”. Ce dovedește această reacție? Nimic altceva decât că președintele intră în opoziție. Cu propriul său partid. Nu e ceva nou. Procedeul a fost brevetat de Ceaușescu. În special în ultimii săi ani, dictatorul se așeza în postura de critic al erorilor administrației și de apărător al intereselor poporului. La fel face Băsescu. În imposibilitate vădită de a cauționa erorile în serie pe care le face Executivul, pe fondul degradării continue a situației marii majorități a populației, nu-i rămâne altă soluție decât de a se disocia măcar pe palierul discursului public de propria sa creație. Nu este exclus ca Boc să devină, în curând, un Moțoc contemporan, iar capul său să fie oferit mulțimilor nemulțumite, în schimbul unor noi porții de speranță. Până atunci, președintele rămâne de partea „românilor” care l-au ales. Dar în opoziție…