Operat de medicul Luncan. Mărturia brașoveanului care şi-a vândut un rinichi pe 7.500 de dolari

Iulian Iacob (foto) şi-a vândut un rinichi pentru 7.500 de dolari. El s-a autodenunţat în martie 2005, la Parchetul General, declarând că este traficant de organe, operaţia de transplant fiind realizată de medicul Mihai Lucan la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal de la Cluj. La 13 ani după ce autorităţile au muşamalizat cazul, deputatul clujean Emanuel Ungureanu, cel care l-a denunțat pe medicul Luncan, i-a mai luat o declarație bărbatului. Vineri, el a postat pe pagina sa de Facebook convorbirea pe care a avut-o cu Iulian Iacob, în care brașoveanul povestește ce s-a întâmplat.
Acesta spune că detaliile „afacerii” au fost stabilite cu juristul de atunci al Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal (ICUTR), Emil Sabo. Bărbatul povesteşte că a fost operat de medicul Mihai Lucan, însă în loc să primească suma promisă - 7.500 de dolari pentru un rinichi, care apoi a fost transplantat unui străin, un bărbat din Azerbaijan - a obţinut doar 2.550 de dolari. I s-a spus să găsească un alt donator pentru a-şi primi restul de bani, plus un bonus de 1.000 de dolari.
Medicul Mihai Lucan, cunoscutul chirurg din Cluj, şi-a făcut în anii 2000 o adevărată afacere din traficul de organe, mai acuză brașoveanul în inteviul acordat deputatului Ungureanu. Iacob relatează că profesorul făcea numeroase transplanturi, pe sume grele. Lucan s-ar fi bucurat de complicitate la nivel înalt, căci pe aeroportul din Cluj veneau şi plecau avioane militare, care aduceau cetăţeni azeri la transplant.
În dialogul cu Ungureanu, Iacob spune cum, în anii 2000, răspunzând anunţului dat la mica publicitate de o femeie ce căuta un rinichi pentru fiul ei internat la Institutul de Urologie şi Transplant Renal din Cluj, a ajuns sub bisturiul lui Lucan. Lui Iacob i s-au promis 7.500 de dolari, pentru ca apoi să fie „înţepat". Negocierea sumei nu a fost făcută cu Lucan, ci cu un angajat al clinicii, dar medicul ar fi fost la curent cu tranzacţia.
„Când eram pregătit de operaţie, după ce mi se făcuse clisma şi mi s-a introdus furtunul în vezică, a venit dl profesor să mă verifice, să vadă dacă sunt ok, dacă mi-e frică... Şi atunci a fost singura dată când am vorbit cu el de bani.
„Soldăţelule, eşti mulţumit de banii de care ai vorbit cu Săbău?". I-am zis - da, dl profesor, e ok” - spune Iacob.
Brașoveanul mai povesteşte că rinichiul său nu a ajuns la gălăţeanul pentru care se pregătea el să doneze ci la un azer. Acesta venise la Institut însoţit de gărzi de corp dotate cu arme. După operaţie, Iacob, ar fi fost cusut în bătaie de joc, aşa cum se cos morţii la autopsie, de are dureri şi azi. Nici banii nu şi i-a luat pe toţi, intermediarul motivându-i că dl profesor îşi construieşte vilă şi că o să îi dea banii mai târziu.
„Dl Lucan şi-a făcut vilă şi Lukmed (clinica privată a lui Lucan n.r.) şi conturi prin lume din rinichii noştri, dar dânsul trebuie să ştie un lucru, că din pereţii respectivi cândva va curge sânge din cauza durerilor pe care le avem noi. Dânsul n-a spus niciodată: «Domnule, pentru un ban de nimic te-am nenorocit»”, a declarat Iacob.
Potrivit lui Iacob, Lucan dezvoltase o adevărată reţea de trafic de organe. Avioane militare veneau şi plecau de la Cluj, iar în poveste ar fi fost amestecat şi ambasadorul României la Vatican. În timp ce românilor li se dădeau nişte bani de mizerie, Lucan îşi lua bani grei de la străinii pe care-i opera. „De la azeri, lua 300.000 de dolari pe o operaţie, de la italieni şi nemţi, 200.000 - 225.000 de mii", spune Iacob că i-ar fi povestit la un moment dat Săbău.
În 2005, procurorii nu l-au găsit vinovat de nimic pe medicul Mihai Lucan. Acesta a fost întrebat, tot în 2005, de ziariştii de la Jurnalul Naţional despre acuzaţiile ce-i sunt aduse: „Domnule, această instituţie nu este una de trafic de organe. Nu a fost niciodată! Această instituţie salvează zilnic mii de oameni, oferindu-le o şansă atunci când nimeni nu le-o mai acordă. Dacă un asemenea individ iese în faţă şi persistă cu chestia asta, s-ar putea sa încerce o treabă care să se răsfrângă asupra întregului sistem de transplant din România. Şi asta nu oricând, tocmai atunci când urmează să primim avizul de la Comunitatea Europeană şi când în Cluj urmează să deschidem noi centre de transplant renal”.