Onoarea asigurată a "premierului din umbră"

Când se imaginează ce bun premier ar fi, Traian Băsescu ignoră faptul că a fost, de facto, şi n-a strălucit prin nimic. Ba din contră. Cât timp Boc a fost titular cu numele, preşedintele i-a preluat pratic toate atribuţiile, lăsându-i acestuia rolul de elev ascultător şi disciplinat. Abilităţile de premier ale preşedintelui s-au exercitat în cea mai neagră perioadă pentru România şi au avut ca rezultat votul de la suspendare şi pierderea puterii de către gaşca portocalie în favoarea celei roşii-albăstrie la un scor memorabil.
Probabil, însă, coabitarea cu Ponta i-a ascuţit simţurile şi, ca orice persoană care urmăreşte meciul din tribună, are întotdeauna soluţii mai bune decât ale antrenorului.
În virtutea acestei stări îşi permite ca, seară de seară aproape, să-şi mobilizeze televiziunile fidele şi să se manifeste ca primul analist politic al ţării.
Miercuri seară i s-a pus pata pe Autoritatea de Supraveghere Financiară. A definit-o ca o „cloacă” plină de incompetenţi, veritabil „arbore genealogic” al clientelei puterii şi a cerut desfiinţarea sa imediată. Evident, cel mai blamat aspect a fost modul de salarizare al şefilor. Cu talentu-i înăscut de a ignora tot ceea ce nu-i convine sau nu-l serveşte, a tras draperia peste câteva aspecte de notorietate. Ca de pildă, faptul că fostele instituţii din a căror comasare a luat fiinţă ASF-ul, dispuneau de salarizări faţă de care cele actuale ar putea să apară ca modeste (să amintim doar cei 40.000 euro pe care-i încasa lunar Daniel Tudor, de la Asigurări). Toate aceste salarii „nesimţite” fuseseră validate de parlamentul în care puterea portocalie deţinea majoritatea, iar premierul Boc, cel pornit împotriva exceselor, nu a avut nimic de comentat, când tăia pensiile aviatorilor. Cât despre „arborele geneaologic” de atunci să amintim că „secretara” lui Boc, adusă cu mari sacrificii de la Cluj, încasa în ultimele două luni de dinaintea înfiinţării ASF, 65.000 de euro – mai mult chiar decât şefii actuali. Să nu-l omitem nici pe miliţianul Buzoianu din Constanţa, fost preşedinte CSA, un apropiat al preşedintelui, care încasa şi el fără nici un fel de remuşcări peste 150.000 euro în numai două luni. De ce n-a tresărit coarda etică în domnul preşedinte la vremea aceea?
Un alt aspect desprins din filipica de miercuri se referă la compania de asigurări ASTRA, sancţionată pentru nereguli în lanţ care pun în pericol întregul sistem de asigurări. Mi-aş fi pus întrebarea de ce vreme de cinci ani nici un control serios nu a avut loc la această companie, în ciuda reclamaţiilor clienţilor, dacă n-aş fi aflat că însuşi şeful Supravegherii, acelaşi Daniel Tudor, era marele protector al patronului Adamescu. Şi nu singurul: cine va pune alături argumentele preşedintelui din analiza de miercuri cu replica lui Adamescu, va găsi nu doar idei, dar şi formulări identice. Practic, preşedintele a acţionat ca o portavoce a omului care este, în acelaşi timp şi patronul unui ziar recunoscut pentru dârzenia cu care apără onoarea prezidenţială. Departe de mine ideea de a sugera altceva decât faptul că la onoare cu onoare se răspunde.