OLIMPISM (XI): A 30-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne

Astăzi continuăm periplul nostru cu evoluția sportivilor români la edițiile Jocurilor Olimpice, unde au cucerit ediție de ediție medalii, aflându-se între cele mai medaliate națiuni. Vom relua prezentările de la prima ediție de după cel de-al doilea război mondial. Au trecut 12 ani de la ediția berlineză a Jocurilor Olimlice din 1936. Rănile celei de-a doua conflagrații mondială încă nu s-au cicatrizat și Comitetul Internațional Olimpic a pus pe rol ediția a XIV-a a Jocurilor Olimpice. După 40 de ani, de la ediția din 1908 pe care a organizat-o, Londra a primit orgaizarea întrecerilor sub semnul celor cinci cercuri. La întreceri au răspuns 59 de națiuni dar țările care au ajuns sub cizma rusească au absentat in corpore, inclusiv România. Prima medalie de aur, Helsinki ‘52 România revine în marea familie olimpică la întrecerile de la Helsinki. O delegație numeroasă cifrată la 128 sportivi din care 11 femei. Dacă la Paris 1924 s-a cucerit prima medalie de bronz pentru România, la Berlin 1936 prima de argint iată că la Helsinki s-a cucerit primul aur din suita celor 86 de aur care s-au cucerit de-a lungul timpului. În proba de armă liberă calibru redus doi sportivi sovieticul Boris Andreev și românul Iosif Sârbu (foto) au realizat maximum de puncte, 400 din 400 posibile. S-a trecut la numărătoarea ”muștelor” românul având 32 fiind astfel declarat campion, pe când sovieticul a reușit numai 28 și a rămas cu medalia de argint. Așa s-a cucerit primul aur românesc. Cu aceeași ocazie, boxeurul Vasile Tiță la categoria 75 kg. și-a încrucișat mănușile în finală cu unul dintre cei mai mari pugiliști ai lumii, Floyd Patersson (SUA), viitor cmpion mondial la profesioniști la toate categoriile. Tot la box s-a mai obținut o medalie, una de bronz, prin Gheorghe Fiat la 60 kg. și un alt bronz la pistol viteză prin Gheorghe Lichiardopol. România s-a clasat pentru prima dată pe un loc superior, 22 la cel pe puncte și 23 la cel pe medalii. Australia a bătut toate recordurile Următoarea ediție, cea de la antipozi de la Melbourne 1956, delegația României a avut cea mai bună evoluție nu numai până la acea dată dar și pentru următorii 24 de ani până la J.O. de la Moscova 1980. Au fost cinci medalii de aur din care 3 în sportul cu pagaia. Cehii, canadienii și americanii, care dominau până atunci au fost spulberați de Leon Rotman, Simion Ismailciuc și Dumitru Alexe. Tot la Melbourn s-a obținut și singura medalie de aur la box prin sibianul Nicolae Linca. Tirul nu putea lipsi de la aur prin pistolarul Ștefan Petrescu. Pentru prima dată un brașovean este medaliat. Este vorba de gimnasta Elena Leuștean cu două medalii de bronz la gimnastică pe echipe și la sol. De altfel sunt primele medalii pentru gimnastica românească. A fost și o decepție prin ratarea medaliei de aur la săritura în înălțime prin Iolanda Balaș, recordmena mondială a momentului care s-a clasat numai pe locul V cu o săritură de 1,67 m. Roma, Cetatea Eternă România devenise un nume în sportul mondial și olimpic. Locul XI în clasamentul pe puncte de la ediția australiană a fost confirmat și chiar depășit la ediția din Cetatea Eternă, Roma. Dacă medaliile de aur au scăzut cu 2 medalii, pe ansamblu s-au obținut 13 medalii. Iolanda Balaș care domina în continuare săritura în înălțime a câștigat întrecerea cu 1,85 m. Tirul a fost din nou în prim plan de data aceasta la talere prin Ion Dumitrescu. Luptele greco-romane aduce primul aur prin Dumitru Pârvulescu, cel legitimat la Steagul Roșu Brașov în consecință primul aur pentru sportul brașovean la Jocurile Olimpice. Pentru prima dată viitorul președinte al Comitetului Olimpic Român, Lia Manoliu obține medalia de bronz la aruncarea discului cu o aruncare de 52,36 m. Gimnastica continuă să se afle pe culmi și din nou echipa, cu căpitanul ei Elena Leuștean obține la echipe locul III și implicit medalia de bronz. Pentru prima dată scrima este medaliată prin Maria Vicol care cucerește bronzul la floretă, disciplină a muschetarilor de care astăzi se vorbește tot mai puțin sau chiar deloc.