OLIMPISM: Au mai rămas 25 de zile până la startul Jocurilor Olimpice

Până la startul ediției a 30-a a Jocurilor Olimpice de vară de la Londra au mai rămas doar 25 de zile. Capitala Marii Britanii organizează pentru a treia oară o ediție a Jocurilor Olimpice moderne după cea de-a IV-a din 1908 și a XII a din 1948, ediții la care sportivii români nu au fost prezenți. În episoadele anterioare ale serialului nostru am făcut cunoștiință cu ceea ce înseamnă Jocurile Olimpice moderne. De data aceasta vom căuta să prezentăm evoluția sporivilor români la cele 18 ediții la care au evoluat. Numerotarea Jocurilor Olimpice a luat în calcul și cele trei ediții care nu s-au desfășurat datorită celor două conflagrații mondiale. Vom căuta să prezentăm cele 292 medalii obținute de sportivii români de-a lungul timpului, din care 86 de aur, de la primul bronz din 1924 de la Paris și până la cele 8 medalii cucerite în 2008 la Beijing. Prima medalie, Paris 1924 La primele două ediții la care au fost prezenți sportivii români, cea din 1900 de la Paris și cea din 1928 de la Amsterdam nu s-a cucerit nici o medalie. La ediția pariziană din 1900 a fost o participare simbolică. Viitorul membru pentru România în Comitetul Internațional Olimpic, George A. Plagino s-a înscris în concursul de tir în proba de talere, unde din cei 51 de concurenți a terminat pe locul 13 cu 11 talere lovite din cele 20. La următoarele ediții, din 1904 de la St. Louis, din 1908 de la Londra și 1912 de la Stockholm, din varii motive sportivii români nu au participat. Dacă la ediția americană de la St.Louis costurile distanței foarte mari putea constitui o scuză, la cele din Europa nu s-a catadicsit a se trimite măcar un reprezentat de protocol. Prima conflagrație mondială a întrerupt disputarea Jocurilor Olimpice din 1916. Dacă la Jocurile Olimpice din antichitate pe perioada jocurilor armele tăceau, perioada modernă nu au mai prevăzut acest deziderat. După primul războiul mondial din nou românii au rămas acasă La prima ediție după primul război mondial, care a avut loc la Anvers în 1920, forurile belgiene au invitat România. S-au trimis și afișele în limba română, iar 40 de concurenți la 7 discipline sportive erau pregătiți pentru o primă participare considerată consistentă. Chiar se miza pe ocuparea unor locuri fruntase la rugby și călărie. Așa cum se prezenta în ”Viața sportivă” din martie 1920, fondurile adunate pentru deplasare erau insuficiente și din nou sportul românesc a rămas acasă. Prima medalie, bronz la Paris în 1924 Prima participare mai consistentă a sportului românesc a fost la ediția a VIII-a din 1924 de la Paris. Din cele 44 țări participante țara noastră s-a clasat pe locul 29 în ierarhia pe puncte și pe locul 27 în cea pe medalii, pentru că de data aceasta s-a cucerit prima medalie, o medalie de bronz la rugby. Deși la rugby s-au înscris numai trei țări (Franța, SUA și România) iar țara noastră a cedat de două ori li s-a acordat bronzul. Naționala de fotbal a pierdut cu 0-6 meciul cu Olanda fiind eliminați din primul tur. Primul brașovean la o ediție a Jocurilor Olimpice Dacă la Paris numărul sportivilor români au fost 51, după patru ani la Amsterdam, C.O.R-ul nu a avut nici o preocupare de a pregăti sportivii pentru o evoluție superioară, În vasta lucrare ”România la Jocurile Olimpice” editată de forul olimpic românesc a prezentat situația creată. ”Comitetul Olimpic Român se întrunește pe 8 aprilie 1928 (n.n. cu două luni înaintea de deschiderea întrecerilor), pentru a discuta participarea la Jocurile de la Amsterdam. Întrucât rugbyul, tenisul și tirul nu mai figurau în programul acestei ediții, s-a hotărât ca România să fie reprezentată numai de de atleți și scrimeri”. Printre atleții din delegație a făcut parte și primul brașovean, Vintilă Cristescu, la proba de maraton. Rezultatele au fost deosebit de modeste, ori s-a abandonat la unele probe ori românii erau eliminati din calificări. Din nou distanța mare ce urma să fie parcursă la următoarea ediție, cea din 1932 de la Los Angeles românii au rămas din nou acasă. A doua medalie, primul argint Dacă la edițiile anterioare la care țara noastră a participat, s-a făcut cu mari eforturi financiare, de data aceasta la ediția din 1936 de la Berlin oficialitățiile au dat un sprijin efectiv și s-au găsit fonduri pentru ca circa 100 de persoane (din care 71 sportivi) să fie prezente la Berlin. S-a făcut deplasarea unor grupuri de elevi și studenți, dansatori, coriști. Însuși consulul german Braun a participat la ședinta COR din 6 iunie 1936 când s-a stabilit componența delegației. Cu toate că întrecerile de călărie au fost dominate de sportivii germani, o evoluție deosebită au avut-o călăreții români. În proba individuală a ”Marelui Premiu al Națiunilor” a fost necesar un baraj pentru declararea campionului olimpic. Germanul Kurt Haase și românul Henri Rang (foto) au terminat concursul la egalitate. La baraj, pe un alt traseu, fără ca românul să-l fi cunoscut, neamțul are un timp mai bun și câștigă titlul, Henri Rang ocupând locul secund și cu aceasta medalia de argint, prima din palmaresul României. O evoluție a avut echipa de handbal în 11, pe teren mare (care în ziua de astăzi nu se mai joacă), a terminat întrecerea pe un onorabil loc V, un loc onorabil pentru sportul acelor ani din țara noastră. A trebuit să treacă 12 ani, omenirea să fie încercată de un nou război mondial până în 1948 când la Londra a avut loc următoarea ediție. (va urma)