OLIMPISM: A 30-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară ( III)

Am parcurs în episoadele anterioare ce înseamnă Jocurile Olimpice, cu predilecție cele moderne. Am făcut cunoștiință cu însemnele, heraldica, drapelul și am parcurs șatefa olimpică de-a lungul timpului. De data aceasta vom face cunoștiință cu probele și sporturile olimpice. 40 de sporturi au evoluat de-a lungul timpului Să parcurgem programul Jocurilor Olimpice de la prima ediție din 1896 de la Atena și până la cele din China de la Beijing de acum patru ani. În această lungă existență, programul celor 26 de ediții efective a suferit numeroase modificări. Pentru aceasta, la sesiunea CIO din octombrie 1968 de la Mexico City, cu ocazia Jocurilor Olimpice, s-a înființat o comisie care să studieze, prin consultări, programul olimpic, comisie transformată la sesiunea din 1971 de la Luxemburg într-o comisie permanentă. Programul olimpic constituie baza desfășurării Jocurilor Olimpice, reprezintă coloana vertebrală a mișcării Olimpice Internaționale. Programul olimpic interesează deopotrivă Comitetele Naționale Olimpice, federațiile Internaționale pe ramuri de sport și mai ales CIO. Acestora li se adaugă pozițiile comitetelor de organizare a Jocurilor Olimpice, care au latitudinea de a propune cel puțin 15 sporturi cu o largă reprezentare. Un sport sau o probă trebuie să se bucure de o atenție deosebită din partea forurilor sportive naționale. Desemnarea sporturilor unei ediții... ...este de competența exclusivă a C.I.O.Comisia indrituită la sugestiile federațiilor sportive, a Comitetelor Naționale Olimpice care pot introduce noi sporturi și noi probe. Nici un sport sau probă nu poate fi inclusă în programul unei ediții a Jocurilor Olimpice fără ca să fie aprobate în sesiunile CIO. De la o ediție la alta s-au păstrat sporturile și probele clasice, precum atletismul, gimnastica, natația în probele de înot, scrima care au fost prezente la cele 26 de ediții desfășurate efectiv. Urmează canotajul, ciclismul, luptele, polo pe apă, toate cu câte o ediție mai puțin, fotbalul, iahtingul, tirul, cu câte 24 de prezente, boxul, călăria și halterele cu 23 de prezente. Se știe că numerotarea jocurilor olimpice s-a făcut și pentru edițiile care nu s-au disputat, respectiv cele din 1916,1940 și 1944. Au fost sporturi cu apariții episodice, în mod special la primele ediții, majoritatea necunoscute în zilele noastre: Raquette, Roque, Jeu de paume, La Cross, aflate în programul primelor două ediții sau Motonautica în 1904,Cricket sau Golf în 1900 și 1904, În cele 26 de ediții în programele olimpice au fost incluse 40 de sporturi. De la 9, la prima ediție, la 28 de sporturi Prima ediție modernă, cea din 1896 de la Atena, o putem aprecia drept o primă ediție experimentală, a cuprins 9 sporturi cu 43 de probe, toate fiind prezente și la ultimele întreceri olimpice: atletism, ciclism, gimnastica, haltere, lupte, scrimă, tenis, tir și înot. La Sydney în 2000 s-a ajuns la 28 de sporturi, cu 300 de probe. Probele feminine la Jocurile Olimpice Prima ediție elenă, 1896 a respectat desfășurarea JO antice din vechea Eladă, când femeile nu erau admise pe stadioane. Surprinzător, creatorul Jocurilor Olimpice moderne, Pierre de Coubertin a fost unul din cei care s-a opus introducerii unor sporturi și probe pentru femei. După multe parlamentări controversate, la ediția a II-a de la Paris, au fost admise 2 sporturi, tenis și golf. După patru ani, la Saint Louis apare tirul cu arcul, iar în 1912 la ediția de la Stockholm a fost introdus înotul și gimnastica. După primul război mondial la ediția pariziană din 1924 este admisă scrima, pentru ca probele atletice, sportul sporturilor să fie admise numai la ediția din 1928 de la Amsterdam. O pondere din ce în ce mai mare o au femeile după cel de-al doilea război mondial, care la Londra 1948 să ajungă la 19 probe, la Los Angeles 1984 a ajuns la 62 de probe pentru ca în anul 2000 la Sydney să ajungă la 120. Femeile la concurență cu bărbații Pe parcurs, regulile olimpice au permis ca la o serie de probe masculine să fie admise și femeile, la călărie, iahting și badminton. Se pot aminti victorii sau rezultate deosebite ale femeilor în disputele cu bărbații. Franțuzoaica Virginia Heriot a câștigat în 1928 medalia de aur la iahting. Margaret Murdock (SUA) a devenit vicecampioană la tir cu pușca 3x40 la JO de la Montreal, la egalitate cu campionul olimpic. Janou Lefevre (Franța) a făcut parte din echipa vicecampioană olimpică din 1964 și 1968 la călărie în proba de obstacole. Sunt trei sporturi în care femeile au exclusivitate, softbalul, gimnastica ritmică și înotul sincron. Ediția din acest an a jocurilor cu cele cinci cercuri nu aduce nimic spectaculos, sporturile tradiționale fiind de această dată prezente.