Ocazia Unică a ministrului Cioroianu

Pe șeful diplomației române l-a luat, evident, gura pe dinainte când a afirmat – într-un talk-show, nu într-o manifestare oficială – că indivizii de teapa lui... Mailat ar trebui „emigrați” pe undeva printr-un deșert unde am putea achiziționa o porțiune de teren care să-i adăpostească. Un diplomat nu are voie, aproape niciodată, să spună ce gândește - și asta ar fi fost prima lecție pe care dl Cioroianu ar fi trebuit să și-o însușească după preluarea – știu cu câtă dificultate – a portofoliului Externelor. Un om simplu nu poate fi împiedicat să gândească și să afirme ceea ce gândește – chiar dacă chestiunea respectivă reprezintă un tabu. E vorba, în ultimă instanță, de sacrosanctul drept la liberă exprimare. Sunt sigur că nu puțini dintre cei care l-au ascultat pe dl ministru i-au dat dreptate, deși opinia domniei sale nu era mai mult decât o figură de stil, pentru că nu ced că cineva se îndoiește de imposibilitatea unui atare proiect. Și nici nu cred – cum s-au grăbit unele organizații care consumă bani publici nefăcând nimic altceva decât gălăgie, atunci când li se ivește câte o ocazie – că dl ministru a emis altceva decât o vorbă „de năduf” și că i-a trecut prin minte că s-ar putea face în aceste cazuri selecții pe criterii etnice. Mărturisc că și mie mi-ar plăcea (am trăit-o doar pe pielea mea) ca cei predispuși să-ți dea în cap și să-ți ia viața pentru ce ai prin buzunare. Ar trebui izolați și puși la adăpost de tentația de a-și exersa impulsurile pe seama celor alături de care conviețuiesc. Problema care ar trebui să-l pună serios pe gânduri pe dl ministru nu este eventualitatea unei demisii din acest motiv – să fim serioși – ci gradul îngrijorător de izolare și de nesimțire pe care-l manifestă nu puțini dintre cei pe care-i trimitem peste hotare, pe salarii uneori mult prea bune, ca să ne reprezinte și ca să apere interesele conaționalilor noștri. Faptul că Mailat a intenționat să se întoarcă în țară, dar funcționarii de la consulat n-au catadixit să-i dea sprijinul necesar, îi transformă pe aceștia în veritabili coautori ai asasinatului de la Roma. Dacă dl Cioroianu vrea să facă o faptă bună, aceasta n-ar fi alta decât primenirea rapidă a ofiiciilor diplomatice și înlocuirea plictisiților și comozilor la post cu oameni noi, cărora realmente să le pese. Știu că pentru asta trebuie să învingă caracatița relațiilor și pilelor din minister, dar ocazia este unică și nu trebuie ratată.