Obsesiile liderului spiritual al românilo

Președintele Băsescu și-a început săptămâna de lucru prin- tr-un discurs lung și plicticos, în fața unor parlamentari și a unor diplomați care moțăiau de zor, dar și printr-un interviu sprințar, în care a dat de pământ cu posibilii săi concurenți în cursa pentru președinție. La TVR1, Băsescu i-a amintit „castului” Geoană că dacă nu-l băga în coaliția de guvernare, n-ar mai fi rămas președinte al PSD-ului, iar despre Tăriceanu s-a exprimat în sensul că n-a priceput nimic din ce s-a întâmplat la guvern și că singurul lucru la care se pricepe este să ia mașini Citroen din Franța, să le adauge un comision și să le vândă în România, chemându-se că e dealer. Dar astea sunt deja lucruri cu care ne-am obișnuit și ele fac deliciul politicii care se practică pe malurile Dâmboviței. Dacă n-ar fi replicile la replicile replicilor, cu siguranță ne-am plictisi… Altele sunt lucrurile care mi-au trezit interesul în prestația de luni a președintelui. În primul rând, am constatat cât de repede ne cresc copiii, revelația pe care a avut-o și președintele atunci când a fost chestionat în legătură cu candidatura europarlamentară a fiicei sale mai mici și mai năbădăioase. În primul rând, cu acea seninătate totală pe care o afișează oridecâteori toarnă vreo minciună, președintele a declarat că nu e implicat în decizia acesteia de a candida și că n-a discutat cu ea, din cauză că nu se prea întâlnesc. „Gândiți-vă că e o femeie în toată firea, are 29 de ani”, a spus cel care, doar cu vreun an sau doi în urmă, tuna și fulgera împotriva celor care se luau de „copilul” său nevinovat. Această piruetă vădește din plin talentul oportunist al președintelui care a fentat și întrebarea referitoare la acceptul său pentru candidatura fiicei. „O să discut cu ea”, a afirmat tatăl, fără a ne lumina în ce sens va discuta, ceea ce ne face să credem că nu va încerca să își descurajeze odrasla în ambițiile sale politice. Ceea ce rămâne în ceață, este modul în care s-a produs candidatura Elenei: de capul ei sau de al altora? Singura concluzie pe care putem să o tragem este că mezina familiei este suficient de ambițioasă pentru ca, chiar dacă tatăl ei nu va fi de acord, să găsească argumentele necesare pentru a figura pe lista candidaților PD-L pe un loc cât mai eligibil cu putință. Ceva a depășit, totuși, în interviul de la ceas de seară, cadrul obișnuit al răfuielilor cu adversarii ticăloșiți sau doar în curs de ticăloșire. Avertismentul grav legat de situația României în pragul adevăratei crize: doar vreo 3 milioane de oameni muncesc ca să-i țină în spinare pe ceilalți - inclusiv cei cam tot atâția bugetari, al căror număr s-a dublat sub înțeleapta guvernare liberală, și ale căror lefuri au crescut constant cu câte 20% pe an în același interval. Și că în momentul în care cei trei milioane strâng cureaua și se gândesc cum să își salveze locurile de muncă, ceilalți pun de greve generale și proteste împotriva tăierii vreunuia din puzderia de sporuri aberante care le-au fost făcute cadou de un guvern cel puțin inconștient.