Oamenii care „creează” sfinți

Doi meșteri mari și ajutoarele lor muncesc de zor la Biserica Sf Constantin și Elena din Răcădău. În jurul lor, pe schela din absida de Sud a naosului, se aflau răspândite zeci de pensule, „blide” cu vopsea, în „haosul” necesar unei creații religioase. Meșterii, a căror legendă este mai vie ca oricând, dădeau viață pe peretele de beton veșmintelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Mihai Moroșan - pictorul-șef, și-a ridicat pensula de pe perete, și-a îndreptat căciula căzută pe-o ureche și a început să ne destăinuie tainele sfintelor picturi. „Picturile reprezintă în lumea noastră, lumea nevăzută făcută văzută de către pictori pentru a cunoaște mai bine Dumnezeirea”, a început să ne povestească, cu tâlc, pictorul cu barbă albă, ce aduce în asemănare cu sfinții din fresce. „Noi aducem în lumina ochilor ceea ce nu vedem, dar în care credem. De aceea, picturile sunt elemente esențiale ale creștinismului”, a completat Moroșan. După ce a „pribegit” mai bine de două decenii pe meleaguri străine, „zugrăvind” sfinți pe pereții unor biserici celebre, Mihai Moroșanu și fratele său Gavril au ajuns să zugrăvească și lăcașul din Răcădău. „Am început să pictăm această biserică prin 1997. Biserica a fost construită în stil neobizantin cu caracter bisericesc românesc. Acum am ajuns la cele două abside, din naosul bisericii. Aici pictăm registrul de sfinți mucenici și martiri din țara noastră și din țările apropiate. Acum se află în pictură Sf Ioan cel Nou de la Suceava”, spune Mihai Moroșanu. Într-o biserică, mai ușor ajungi popă decât pictor Poate părea ușor la prima vedere, că doar mai tot românul este artist din fire. Dar până să ajungi un pictor de biserici de prim rang, te mănâncă toți sfinții. Titlul de pictor se obține mai greu decât cel de preot. „În primul rând, un pictor de biserici trebuie să aibă o credință tare. Trebuie să știe Evanghelia și viețile sfinților. A doua condiție este să aibă pregătire de specialitate. Există o școală de pictură bisericească pe lângă Patriarhia Română, unde se țin astfel de cursuri. Apoi, candidatul urmează un stagiu practic pe șantier, timp de trei ani, după care dă un examen. După alți trei ani de practică este supus unui examen final, pentru a deveni pictor. Treptat, el trebuie să-și obțină gradele III, II și apoi I, fiind examinat de către o comisie a Bisericii Ortodoxe Române”, a declarat meșterul. Excelenți pentru străini, necorespunzători pentru români Pictorii sunt vestiți nu numai în țară, ci și peste hotare. Sunt probabil cei mai buni din domeniu, la ora actuală, din România. În ciuda acestui fapt, frații Moroșan s-au consacrat în străinătate, pe unde au umblat nedespărțiți timp de 27 de ani. Au pictat Biserica „Buna Vestire” din Nazaret, biserici din Iordania, Grecia, Cipru, Liban, Siria, dar și Germania, Anglia (Londra), Canada, și Statele Unite (Los Angeles). Momentan, frescele de la Sf Constantin și Elena reprezintă doar o muncă de „relaxare”, făcută din pasiune. În mod normal, frații Moroșan și echipa lor lucrează în principal la pictarea Mănăstirii Putna în aur de 24 de karate. Poate de aici a și pornit o veche „asuprire”, care îi aduce marelui pictor, pe sub barbă, un zâmbet ironic când vine vorba de clasa politică. În urmă câțiva ani, Comisia Națională a Monumentelor Istorice le-a retras dreptul de a picta această celebră mănăstire, pe motiv că „munca lor nu a corespuns așteptărilor Bisericii Ortodoxe Romane (BOR)”. Au fost destul de buni pentru biserica din Nazaret, dar nu și pentru mai marii creștinismului din România. Situația s-a reglementat între timp.