O țăndără a "statului de drept" l-a lovit pe Băsescu în moalele capului

Probabil că una dintre țăndările ce au zburat de jur-împrejurul statului de drept martelat de puterea nelegitimă instalată pe ruina guvernărilor pedeliste l-a lovit pe Traian Băsescu în moalele capului, de unde a țâșnit un veritabil șuvoi de fiere și venin colectate de organul intelectual preț de două mandate. Lunga tăcere de după exercițiul umilitor al referendumului și al reacțiilor de intensă nemulțumire a celor șapte milioane de români care au spus răspicat că nu-l mai vor de președinte, a fost ruptă într-un loc și într-un moment ce-i asigurau o intensă mediatizare: la reuniunea anuală a diplomației române. Acolo, ambasadorii români au luat cunoștință de dualismul intransigent instalat la vârful României și de confruntarea dură dintre aripa executivă și cea prezidențială. Practic, Băsescu a făcut din enunțurile sale o veritabilă declarație de război, într-o confruntare care puse față în față Executivul și Parlamentul, împotriva instituțiilor desemnate de Băsescu ca apărătoare ale „statului de drept”: Curtea Constituțională, Parchetul, Serviciile Secrete – cele care ar fi rămas „verticale” pe parcursul procesului de suspendare. Cine și-a imaginat că, revenit în funcție după cea de-a doua suspendare și după ce glonțul demiterii i-a șuierat pe la ureche, Băsescu își va modifica comportamentul și că va pune interesul țării mai sus de al său personal, s-a înșelat. Dealtfel, niciodată Băsescu nu a cooperat, noțiunea fiind străină caracterului său: n-a cooperat nici cu echipajele de pe „Biruința”, cea până la urmă scufundată, nici cu guvernul în care era ministru și pe care n-a ezitat să-l dărâme, nici cu Consiliul General de la Capitală și nici cu cei trei premieri cu care a „coabitat” până la Ponta. Pe Tăriceanu l-a ținut doar în pumni, iar pe Boc și Ungureanu nu i-a luat în considerare. Rejectat de populația care a făcut eroarea de a-i acorda încredere de două ori, Băsescu a ajuns să se mai sprijine pe câteva instituții de represiune, pe care mai poate să le controleze și pe câteva instanța internaționale care ori nu înțeleg ce se întâmplă în România, ori au anumite interese. A ajuns, adică, în situația în care s-au aflat și alte personaje care au ignorat avertismentele istoriei.