O singură ţară din lume se hrăneşte singură

Conform unei noi cercetări, din 186 de ţări, doar Guyana produce suficiente alimente pentru a-şi hrăni în mod autosuficient toţi cetăţenii fără importuri străine. Studiul, publicat în Nature Food, a analizat măsura în care fiecare ţară îşi poate hrăni populaţia din şapte grupe de alimente: fructe, legume, produse lactate, peşte, carne, proteine vegetale şi amidon de bază.
La nivel mondial, studiul a constatat că 65% dintre ţări produceau în exces carne şi produse lactate, în comparaţie cu nevoile alimentare ale populaţiei lor, potrivit Sciencefocus. De asemenea, s-a constatat că Guyana, situată în America de Sud, a fost singura ţară care s-a putut lăuda cu o autosuficienţă totală, în timp ce China şi Vietnamul au fost la mică distanţă, fiind capabile să producă suficiente alimente în şase din cele şapte grupe de alimente. Doar una din şapte ţări testate a fost considerată autosuficientă în cinci sau mai multe categorii.
În acelaşi timp, a existat un deficit global de plante bogate în nutrienţi, mai puţin de jumătate din ţările implicate în studiu producând suficiente proteine vegetale - cum ar fi fasolea, năutul, lintea, nucile şi seminţele - sau carbohidraţi amidonoşi şi doar 24% cultivă suficiente legume.
Europa şi America de Sud au fost, în general, mai aproape de autosuficienţă decât alte ţări. Însă statele insulare mici, ţările din Peninsula Arabică şi ţările cu venituri mici erau mai susceptibile de a se baza pe importuri străine pentru alimente. Iar şase ţări - Afganistan, Emiratele Arabe Unite, Irak, Macao, Qatar şi Yemen - nu au produs suficient din niciun grup alimentar pentru a fi considerate autosuficiente în categoria respectivă.
„Auto-suficienţa scăzută nu este în mod inerent rea”, a declarat Dr. Jonas Stehl - cercetător la Göttingen şi primul autor al studiului - pentru BBC Science Focus. „Există motive valide şi adesea benefice pentru care o ţară nu poate produce majoritatea alimentelor de care are nevoie”. De exemplu, o ţară ar putea să nu aibă suficientă ploaie, sol de bună calitate sau temperaturi stabile pentru a cultiva suficiente alimente pentru populaţia sa.
Stehl a afirmat că ar putea fi rentabil, de asemenea, să se importe alimente din regiuni mai potrivite pentru a le produce. „Cu toate acestea, nivelurile scăzute de autosuficienţă pot reduce capacitatea unei ţări de a răspunde la şocurile bruşte ale aprovizionării cu alimente la nivel mondial, cum ar fi seceta, războaiele sau interdicţiile de export”, a spus el.
Dezbaterile privind avantajele autosuficienţei au crescut în urma pandemiei COVID-19 sau a declanşării războiului Rusia-Ucraina - când instabilitatea a perturbat aprovizionarea fiabilă cu alimente a ţărilor importatoare.
Stehl a adăugat că „recrudescenţa interesului” pentru autosuficienţa alimentară naţională ar putea reflecta, de asemenea, schimbări politice mai ample, „inclusiv naţionalismul în creştere şi dorinţa unora de a reduce dependenţa de ţările străine”. Stehl a declarat: „Construirea unor lanţuri de aprovizionare cu alimente reziliente este imperativă pentru asigurarea sănătăţii publice”.