O repriză câștigată la puncte

Așteptată cu interes, confruntarea dintre cei doi lideri ai puterii actuale, de luni, la Palatul Victoria, s-a soldat cu o dezamăgire din partea celor care au estimat un spectacol de circ pe măsura talentului protagoniștilor. În fapt, în spatele ușilor închise ale sălii în care se țin ședințele de guvern a avut loc un monolog prezidențial, urmat de o declarație a premierului care preciza că aceea n-a fost o ședință de guvern, ci o simplă consultare. Așa cum a făcut Băsescu la Parlament, când i-a informat, sec, pe membrii legislativului: „V-am consultat”, așa a făcut și Tăriceanu: „Ne-ați consultat!” Și ura și la gară. Adică la mașina care aștepta la scările din Victoria, unde fusese lăsată, de nevoie, și consiliera Adriana Săftoiu, căreia protocolul de la Palat îi interzisese accesul în sala de ședință! În fapt, a fost poate cea mai dură confruntare pe care cei doi au avut-o de-a lungul meciurilor lor cu multe reprize. Și prima din care Tăriceanu a ieșit în avantaj. Tactica adoptată de-a lungul timpului a fost aceea a atacurilor permanente, cu numeroase lovituri sub centură, din partea luptătorului aflat în colțul portocaliu, și a unei defensive prudente din partea celui din colțul decolorat. Așa cum se întâmplă în box, Tăriceanu a ajuns să se trezească din pumni și să reacționeze: mai întâi, timid, cu câte o stângă la ficatul vulnerabil al adversarului, iar apoi cu directe la figură. Deja partida începe să nu mai semene cu o tentativă de a accede la titlu a șalangerului, ci cu o încăierare de pe poziții relativ egale. Ceea ce l-a descumpănit cel mai tare pe președinte la întâlnirea de luni a fost tocmai faptul că premierul nu s-a eschivat, ci a acceptat provocarea, răspunzându-i într-un stil extrem de incomod: sobru, cu o politețe aparentă, dar categoric în aprecieri. Dacă ar fi să folosesc stilul cronicilor de maidan, aș spune că pentru prima dată guralivul și tupeistul campion a fost pus cu botul pe labe, arătându-i-se clar limitele prerogativele și ale competențelor sale. Este și motivul pentru care, după vizită, Băsescu a fost atât de reținut în declarații. Și, totodată, motivul pentru care s-a grăbit să semneze decretul de eliberare din funcție a lui Ungureanu înainte ca contestația lui Tăriceanu să ajungă la Curtea Constituțională și să îngroașe dosarul de pe masa anchetatorului Voiculescu. Repriză câștigată, deci, de Tăriceanu. La ce îi va folosi însă acest câștig? Are el resurse să câștige întreg meciul? Are tăria de a purta o centură adeseori incomodă? Are, în public, susținerea care să-l facă să se țină pe picioare în continuare? Sunt întrebări la care răspunsurile vor veni mai repede decât ne închipuim.