O poveste spusă cu „sufletul mai uşor”, după 6 luni: Salvarea unui bebeluş, căzut de la 2 metri

Salvatorii de la ISU Braşov au ţinut să facă publică o misiune extrem de emoţionantă pentru ei, pusă acum într-un comunicat cât o poveste de viaţă. Vi-l prezentăm, integral, în continuare.
„Era o dimineaţă apăsătoare de iulie, când viaţa unei familii din Braşov s-a schimbat într-o clipă. Micuţul lor, de doar 1 an şi 2 luni, a căzut de la o înălţime de aproximativ 2 metri.
Panicaţi şi cuprinşi de disperare, părinţii nu au stat pe gânduri: şi-au luat copilul în braţe şi au pornit cu maşina spre spital, sperând că vor ajunge la timp. În timp ce mama apela numărul unic de urgenţă 112, tatăl conducea îngrijorat spre Spitalul de Pediatrie, sperând cu disperare să ajungă la timp. În tot acest timp, mama îşi ţinea copilul strâns la piept, plângând şi rugându-se:
– Haide, puiul meu, luptă! Suntem aici… Ajungem imediat, stai cu noi, te rog!
Dispecerul de la 112 i-a îndrumat să tragă pe dreapta şi să aştepte sosirea celui mai apropiat echipaj de ambulanţă, urmând să ajungă şi echipajul de terapie intensivă mobilă, încadrat cu medic. Ajuns la faţa locului, cel mai apropiat echipaj de ambulanţa, aparţinând Serviciului de Ambulanţă Judeţean Braşov, a preluat rapid copilul pentru evaluare, dar starea lui era extrem de gravă.
În câteva momente, a sosit şi echipajul C1 de terapie intensivă mobilă, coordonat de medicul Andreea Constantinescu, format din asistenta Petruţa Deaconu, şoferul-paramedic Gheorghe Adrian şi paramedicul Florin Tătuţ.
Mama, cu lacrimi şiroind pe obraji, îşi strângea copilul la piept. Disperarea i se citea în glas:
-Vă rog… vă implor! Salvaţi-l! Faceţi ceva!
Florin, cu o voce calmă, dar plină de hotărâre, i-a răspuns:
-Lăsaţi-l la noi. Vom face tot ce putem.
Echipajul a intrat imediat în acţiune, povestea devenind o luptă contracronometru, o luptă pentru viaţa micuţului, care avea să devină o poveste despre profesionalismul şi determinarea colegilor noştri. Andreea a coordonat intervenţia, Petruţa a pregătit medicaţia, iar Florin a început manevrele de resuscitare, deoarece inima copilului încetase să mai bată.
Tăcerea din ambulanţă era apăsătoare, fiind întreruptă, din când în când, doar de sunetul echipamentelor medicale.
Florin s-a aşezat lângă copil, cu mâinile ferme şi cu o hotărâre de neclintit:
- Haide, micuţule… luptă! Nu te lăsăm să pleci!
Minutele păreau ore. Medicul privea cu emoţie monitorul, dar semnele vitale încă nu reveniseră.
- Nu acum… Nu te lăsăm să pleci! Micuţule, haide! a continuat Florin să exclame, continuând masajul cardiac fără să obosească. După 15 minute, un bip slab a spart tăcerea. Monitorul arăta primele semne de viaţă.
Medicul Andreea, zâmbind larg, a exclamat cu emoţie în glas:
-Avem puls! Florin, l-ai scos din stop!
Florin a lăsat mâinile jos, copleşit de emoţie. Cu privirea către copil, a şoptit:
-Eşti un luptător, micuţule. Ştiam că poţi…
Când părinţii au aflat vestea, bucuria lor nu a mai avut margini.
Ambulanţa a ajuns rapid la Spitalul de Pediatrie Braşov, unde copilul a fost îngrijit timp de o lună. Apoi, starea lui s-a îmbunătăţit suficient de mult încât să fie transferat la o clinică de recuperare din Braşov.
Acum, la câteva luni de la acel eveniment dramatic, povestea poate fi spusă cu sufletul mai uşor. Florin Tătuţ, paramedicul care a efectuat manevrele de resuscitare, nu a uitat acea zi. De atunci, s-a interesat constant de sănătatea copilului, întrebând de fiecare progres şi bucurându-se la fiecare veste bună.
Fiecare clipă grea din această meserie ne arată cât de preţioasă este viaţa. Lupta şi speranţa din acele momente au transformat o tragedie într-o poveste de victorie, iar micuţul rămâne pentru noi un simbol al puterii, curajului şi determinării de a merge mai departe.
Recunoştinţă echipajului care a intervenit cu profesionalism şi devotament în momentul critic al salvării micuţului nostru! Suntem recunoscători pentru fiecare secundă de efort depusă.
Ne înclinăm în faţa tuturor echipajelor de urgenţă care, zi de zi, riscă şi luptă pentru a salva vieţi. Voi sunteţi eroi din spatele uniformelor roşii!”.