O pauză „de la viaţă”

Lucra de la 18 ani, însă a decis să ia o pauză pentru a face ceea ce visa dintotdeauna, să vadă lumea.
Olpi Major, un braşovean de 24 de ani, era angajat până la începutul anului într-o firmă de consultanţă, însă a decis să-şi dea demisia pentru o călătorie de câteva luni în Asia. „M-am mutat la Bucureşti, unde am găsit un job destul de bun. Locuiam cu un coleg din Marea Britanie, James, care îmi povestea despre diverse locuri pe care le-a vizitat şi în care visam de multă vreme să ajung. A fost ca un imbold, m-am decis atunci că trebuie să o fac”, povesteşte tânărul începutul aventurii. Prietena lui, Ildiko, lucra într-o firmă de IT, aveau ambii joburi bune, aşa că a fost dificil să facă pasul, dar au spus că trebuie să rămână cu ceva în viaţă: „Aveam ceva bani, tot timpul am pus deoparte. Nu suntem însă de principiul, rata pentru casă, maşină. Ne-am făcut un calcul, cam câţi bani am mai avea nevoie, iar apoi 6 luni ne-am pregătit. Nu mai cheltuiam decât pe mâncare, utilităţi şi drumuri la Braşov. Ne mai gândeam oare ce vom face când ne întoarcem, însă nu am mai dat înapoi”.

„Am avut timp să vedem lucruri minunate, dar şi mai puţin plăcute”
Și-au început drumul cu o escală de 5 zile la Budapesta, unde prietenul englez se mutase între timp. Nu aveau un traseu bine stabilit dinainte, ştiau doar că vor zbura la Hong Kong, unde au ajuns în luna ianuarie. „Am vrut să prindem Noul An Chinezesc şi nu ne-a părut rău. E o sărbătoare totală, ceva cum văzusem la televizor că mai există la carnavalul de la Rio”, îşi aminteşte braşoveanul. După 12 zile, au plecat către Singapore, iar apoi au văzut Malayesia, Thailanda, Cambodgia şi Vietnam. Ar fi vrut să ajungă şi în Indonezia şi Australia, însă nu am mai avut destui bani. „Când stai atâta timp, vezi toate lucrurile, fie ele bune sau rele. În Thailanda erau cele mai frumoase plaje, însă ca loc m-a impresionat situl arheologic Angkor Wat, din Cambodgia. Se spune că a fost primul oraş din lume cu peste 1 milion de locuitori. Acolo a fost filmat şi «Lara Croft Tomb Rider». Tot de Cambodgia este legată însă şi cea mai urâtă amintire, mai exact din capitală. Am fost jefuit în stradă, în plină zi, mi-au luat telefonul din mână, iar în drum spre hotel au încercat să îmi smulgă şi un medalion pe care îl port la gât. Noroc că eram transpirat şi nu au reuşit”. În Hong Kong, Singapore şi Malayesia nu au avut nevoie de viză, primind un permis de şedere ca turist, valabil 90 de zile, însă pentru Thailanda, Cambodgia şi Vietnam au obţinut viza dintr-o ţară vecină.

Foto: Plajă din Koh pa Ngan, Thailanda.

Asiaticii nu pun preţ pe opulenţă, ci pe curăţenie
Olpi şi Ildiko au întâlnit mulţi turişti, în zonele aglomerate şi cunoscute, însă odată ce ieşeau din acestea, totul devenea mai liniştit. Spun despre asiatici că sunt calzi şi primitori, iar ca nivel de trai, în afara de Cambodgia, o ţară mai săracă, restul sunt asemănătoare cu România: „Nu vorbesc despre Singapore, care pare de pe altă planetă”. Au fost impresionaţi de faptul că, în afara oraşelor mari, parcă toată lumea are câte o mică afacere de familie şi fiecare munceşte pentru el dar şi de felul în care asiaticii servesc masa, mai tot timpul în oraş şi împărţind totul. Asta deşi generaţiile locuiesc împreună, părinţi, copii şi nepoţi. „Nu prea pun preţ pe opulenţă şi bogăţie, ci mai degrabă pe simplitate şi curăţenie. O vorbă în Vietnam spune că atunci când ai un interviu să îţi iei cel mai bun tricou şi cei mai buni şlapi, dar să fie curaţi”. Au dormit peste tot, în cort, pe bărci, nave de croazieră, pensiuni, căsuţe pe plajă, apartamente închiriate sau hoteluri de 5 stele. „Le-am încercat pe toate, mai ieftine, mai scumpe. De altfel, să spunem că e scump biletul de avion până acolo. Local însă, transportul era destul de ieftin, iar mâncarea la fel. Mâncam şi cu echivalentul a 3 lei pentru o masă, iar cea mai ieftină cazare a costat 9 lei”. Drumul cu avionul până în Asia şi înapoi I-a costat aproximativ 1.200 de euro, iar pentru cele aproximativ 20 de zboruri scurte efectuate acolo au mai scos încă pe atât din buzunar.

Foto: În călătoria lor, cei doi braşoveni au întâlnit şi familii de porci vietnamezi, în mijlocul străzii.

Un risc asumat, care a meritat pe deplin: „Vom avea ce povesti nepoţilor”
Pe drumul către casă au dorit să viziteze şi o parte din Europa, aşa că au aterizat la Frankfurt, iar de acolo au urmat traseul Aachen-Dresda-Praga-Budapesta. „Nu puteam rata o nouă întâlnire cu prietenul James, care practic m-a determinat să plec. I-am povestit totul foarte bucuros”. Au revenit acasă, la Braşov, pentru că aici au găsit locuri de muncă mai repede, dar şi pentru că le place mai mult ca stil de viaţă. „Putem spune că riscul asumat înaintea plecării nu s-a adeverit, pentru că ne-am reluat destul de repede viaţa pe care o aveam înainte. Într-adevăr ne-am făcut ceva gânduri înainte de plecare, însă totul a meritat pe deplin. Vom avea ce povesti nepoţilor. Cred că sunt mulţi oameni care ar vrea să aibă de-a face cu astfel de episoade în viaţă, dar le este teamă. Le spun că se poate. Momentan ne vedem de viaţa noastră, însă cu siguranţă ne gândim să repetăm aventura, iar ţinta noastră este America de Sud. Asta însă în viitorul mai îndepărtat”, a concluzionat braşoveanul De altfel, deşi au stat jumătate de an în Asia şi au întâlnit foarte mulţi turişti, de la ruşi până la englezi şi americani, nu au cunoscut decât două cupluri de români, unul în Thailanda şi unul în Malayesia.