O nouă boală: „food noise”

Mâncarea e o parte importantă din viaţa tuturor. Ne ajută să trăim, dar ne provoacă şi plăcere. Ce se întâmplă însă atunci când abia termini o masă şi deja te gândeşti la alta? Sau atunci când nu îţi e neapărat foame dar nu îţi poţi lua mintea de la mâncare? Astfel de obiceiuri sunt atât de des întâlnite încât au primit şi un nume. „Food noise” (sau zgomotul alimentar) e un tipar mental care poate influenţa semnificativ comportamentul alimentar şi relaţia cu mâncare/ un concept despre care se vorbeşte tot mai mult în nutriţie şi psihologie.
Explicat simplu, „food noise” descrie fluxul constant de gânduri despre mâncare: ce urmează să mănânci, când vei mânca, cât ai mâncat sau dacă ar trebui să mai mănânci. Nu este vorba doar despre foame, ci despre o preocupare mentală persistentă.
Acest „zgomot” poate deveni suficient de intens încât să afecteze concentrarea, starea de spirit şi chiar deciziile zilnice. În plus, obiceiurile alimentare devin mai greu de schimbat, iar lupta cu kilogramele poate deveni o problemă cronică.  Conceptul a fost definit de un grup de experţi de la Societatea Americană de Nutriţie, condus de Emily Dhurandhar (foto) şi publicat în revista „Nutrition and Diabets”. 
O altă cercetare recentă sugerează că 57% dintre cei care se confruntă cu obezitatea experimentează şi „food noise”. 

Diferenţa dintre foame obişnuită şi „food noise”
Este important să facem distincţia între foamea fiziologică şi „food noise”:
- Foamea obişnuită: apare treptat, poate fi satisfăcută cu diverse alimente, dispare după masă;
- Food noise:  apare brusc sau constant, este adesea specifică (pofta specifică de ceva anume), persistă chiar şi după ce ai mâncat.
Zgomotul alimentar se diferenţiază de gândurile obişnuite despre mâncare şi prin intensitatea şi caracterul lor intruziv. Mintea rămâne „blocată” pe ideea de mâncare.

Testul cu 5 întrebări
Un alt grup de oameni de ştiinţă a realizat un chestionar care măsoară „zgomotul alimentar”, publicat în revista Obesity. Acesta conţine cinci întrebări:
-  Mă surprind gândindu-mă constant la mâncare pe parcursul zilei?
- Gândurile mele despre mâncare par incontrolabile?
- Petrec prea mult timp gândindu-mă la mâncare?
- Gândurile despre mâncare au efecte negative asupra mea şi/sau asupra vieţii mele?
- Gândurile despre mâncare mă distrag de la ceea ce trebuie să fac?

Care sunt cauzele
Deşi cercetătorii nu au încă toate răspunsurile, se crede că „food noise” îşi are originea în chimia creierului şi în mecanismele hormonale, mai ales atunci când cineva începe o dietă restrictivă. În timpul restricţiei calorice, organismul poate creşte nivelul hormonilor foamei şi poate reduce semnalele de saţietate, determinând astfel creierul să se concentreze obsesiv asupra mâncării.
Mediul în care trăim amplifică problema. De la avalanşa constantă de reclame la produse alimentare care de care mai apetisante, la clipurile video care îţi apar atunci când deschizi reţelele de socializare şi până la presiunea din mediul online de a mânca „perfect”, factorii externi pot intensifica acest „zgomot”. Stresul şi lipsa somnului adaugă un strat suplimentar, deoarece perturbă sistemele hormonale care reglează apetitul şi recompensa.
Deşi nu poate fi explicat printr-o singură cauză, cercetătorii sunt de acord asupra unui lucru, pe care îl subliniază: nu este vorba despre o lipsă de voinţă.

Cum poţi „da mai încet” zgomotul alimentar
Nu există o soluţie universală, dar câteva strategii pot ajuta:
- Mâncatul suficient şi regulat. Sărirea meselor sau porţiile prea mici cresc gândurile despre mâncare
- Renunţarea la restricţiile alimentare. Flexibilitatea e importantă. Cu cât un aliment este mai „interzis”, cu atât devine mai prezent în mintea noastră. 
- Identificarea trigerrilor emoţionali. Următoarele întrebări pot fi utile: ,,Îmi este foame sau sunt stresat?”, ,,Mănânc din nevoie sau din obişnuinţă?”
- Reducerea expunerii la stimuli alimentari. Conţinutul despre mâncare trebuie limitat dacă amplifică pofta. 
- Somnul suficient. Somnul de calitate ajută la reglarea hormonilor şi reduce impulsurile alimentare.
- Ajutorul unui specialist. Un nutriţionist sau psiholog ne poate ajuta să înţelegem mai bine cauzele şi să îţi îmbunătăţim relaţia cu mâncarea. 
În Statele Unite, o categorie de medicamente care scad glicemia şi cresc senzaţia de saţietate este folosită uneori în cazul celor care se confruntă cu „food noise”. Administrarea de medicamente nu trebuie însă să se facă fără recomandarea concretă a medicului.