O mișcare de integrare în normalitate

Ceea ce a făcut Televiziunea Română în urmă cu câteva zile nu mi se pare deloc un exemplu de obediență (între suficient de multe altele - în special în redacția condusă de portocalia doamnă Culcer), ci dimpotrivă. Chiar ca o primă și timidă ieșire din frontul indicațiilor venite de sus. Este vorba despre reportajul despre MISA. Mai mulți adepți ai lui Bivolaru au vorbit despre presiunile și abuzurile la care au fost supuși de către poliție și procuratură în cursul acțiunii în forță organizată împotriva yoginilor, considerați atunci a fi o grupare periculoasă care aducea atingere siguranței naționale. Printre capetele de acuzare vehiculate de procurori s-au numărat consumul și traficul de droguri, producerea și distribuirea de materiale pornografice, traficul de carne vie și - cu aplicație directă la guru Bivolaru - coruperea de minore. De minoră, mai bine zis. Ecranele televizoarelor și paginile ziarelor au fost pline, săptămâni la rând, de dezvăluiri șocante privitoare la „prada” găsită prin ashram-urile grupării (locuințe comune, pentru diverse perioade, ale adepților) sau prin depozite: casete video, CD-uri, literatură cu caracter mai mult sau puțin pornografic, ba chiar și o seringă care, bineînțeles, nu putea fi folosită decât la injectarea de droguri. Reportajele realizate de televiziuni la fața locului ne-au înfățișat acțiuni în forță ale jandarmilor, percheziții sumare, tratamente în forță ale „prizonierilor”, culcați la podea, cu pistoalele-mitralieră la cap. Forma dată acestor intervenții a isterizat o parte a publicului care a început să se întrebe cum de a fost tolerată atâta timp o grupare atât de periculoasă. Au existat și plângeri ale unor familii ale căror membrii erau considerați a fi ținuți în captivitate de către grupare și care se aflau la baza acestei acțiuni. Pe măsură ce au trecut zilele și lunile au început să apară semnele de întrebare. Droguri nu s-au găsit la fața locului. Materialele pornografice nu difereau de cele aflate în aproape orice chioșc de difuzare a presei. Minora sedusă de guru dădea declarații contradictorii și era evident că se află sub o mare presiune psihologică. Mai mult, în loc să se ascundă și în gaură de șarpe, de frica reacției publice, membrii MISA au ieșit în stradă și au început să protesteze. O serie de organizații civice au început să aplece urechea și la spusele lor, descoperind lucruri care țineau efectiv de abuzuri la adresa persoanei și a libertății de gândire și de exprimare. Hăituirea și fuga lui Bivolaru a mai ținut ceva timp atenția trează până când acordarea de azil politic de către Suedia a pus capac afacerii, născând noi semne de întrebare. De ce am făcut această lungă introducere: pentru că cred, sincer, că tentația de a condamna și a repudia ceea ce nu înțelegem sau nu vrem să înțelegem este unul dintre cele mai mari pericole care ne pândește libertatea. Că pot exista moduri de gândire și de exprimare diferite, care nu intră în contradicție cu ale noastre proprii. Că e treaba yoginilor dacă doresc să danseze goi pe plajă și-n saline și să-și bea urina, atâta timp cât nu ne impun modul lor de viață sau nu ne deranjează prin inițiativele lor. Că există modalități diferite de a ajunge la adevăr și echilibru și că fiecare are dreptul să și le caute. Dacă adepții MISA au comis ilegalități, ele trebuie dovedite și pedepsite. Dacă nu - trebuie sancționați cei care au comis abuzuri împotriva lor. Este o regulă a democrației, iar ceea ce a făcut Televiziunea Română în reportajul evocat nu a fost altceva decât să ofere publicului șansa de a vedea și cealaltă față a lucrurilor și de a judeca singur. Ceea ce nu e puțin lucru.