O generaţie a abstinenţei: „Am 27 de ani şi nu am ţinut nicio fată de mână”

Tinerii în vârstă de până la 30 de ani sunt mai singuri ca niciodată, arată un material publicat în Financial Times, care pune apariţia acestui fenomen pe seama accesului nelimitat la internet, combinat cu factori economici şi sociali.
Un utilizator Reddit (forum online) scrie: „Am 27 de ani şi nu am avut niciodată o iubită”. De fapt, nici nu a ţinut vreodată vreo fată de mână. Ceilalţi membri ai forumului r/lonely de pe Reddit („pentru toţi oamenii singuri”) ştiu exact cum se simte. „Mă regăsesc total în asta. Aceeaşi vârstă, aceeaşi situaţie”, răspunde cineva. „E greu. Dar e o realitate tot mai răspândită, dacă asta te ajută să te simţi mai puţin rău”.
 
Intimitatea auto-sursă: când viaţa privată trece printr-un ecran
Exemple similare abundă pe forumurile online şi pe TikTok, unde tinerii descriu „era întâlnirilor” ca fiind „înfricoşătoare”. Mai precis, pe TikTok, Jordy din Nashville realizează clipuri în care explică cum este să ai 20 de ani şi să nu ai vreun partener. „Această era a întâlnirilor este, de fapt, înfricoşătoare”, îi comentează unul dintre urmăritori. „Fără iubiţi, fără flirt, discuţii, fără detalii amoroase, fără nimic”, adaugă el.
Se presupune că fiecare generaţie se răzvrăteşte împotriva celei de dinainte, luând decizii care îi derutează pe cei mai în vârstă. Dar cine ar fi putut prezice că rebeliunea Generaţiei Z va fi una a abstinenţei, se întreabă jurnalista Elaine Moore, în Financial Times. Şi tot ea răspunde: „Posibilii vinovaţi pentru această înstrăinare romantică variază: de la preţurile ridicate ale locuinţelor (care îi obligă pe tineri să locuiască acasă), la distanţarea socială din pandemie, părinţi excesiv de protectori şi o prăpastie politică tot mai mare care creează o ruptură între tinerele liberale şi tinerii mai conservatori. Dar adevăratul „antagonist” este internetul. Accesul tot mai mare la conţinut online nelimitat pare să fi produs o generaţie cu atitudini progresiste şi obiceiuri puritane, care e tot mai predispusă să fie abstinentă, să prefere să nu vadă nuditate în filme şi să renunţe la relaţii”.
„Intimitatea este construită social, înţelesurile ei, ce e dezirabil şi ce nu, ce e acceptabil şi ce nu, diferă de la o societate la alta şi se schimbă mai mult sau mai puţin odată cu schimbarea generaţiilor”, declară, pentru Adevărul, sociologul Marius Wamsiedel, din cadrul Duke Kunshan University.
„Intimitatea auto-sursă", explică el, este produsul lumii în care trăim, în care interacţiunile sociale sunt tot mai mult mediate tehnologic. „Sociologic, este fascinant de văzut cum interacţiunile faţă-către-faţă sunt treptat înlocuite de interacţiuni om-maşină: pe de o parte, tinerii câştigă un control mai bun asupra vieţii private; pe de altă parte, acest câştig vine cu preţul contactului scăzut cu alteritatea autentică”, continuă sociologul.
În opinia sa, ar fi greşit să vedem aici un soi de determinism tehnologic şi să excludem alte schimbări sociale şi culturale cu impact asupra vieţii private: precaritatea economică şi costul crescut al locuirii reduc independenţa şi întârzie formarea relaţiilor romantice.
„Creşterea în durată a parcursului educaţional limitează, de asemenea, independenţa financiară şi menţine o situaţie de provizorat prelungit, în timp ce presiunea sistemului economic de a fi eficient reduce importanţa percepută a relaţiilor romantice”, completează Marius Wamsiedel.
Dacă schimbările culturale şi economice au modelat relaţiile offline, iată că inteligenţa artificială vine cu o nouă promisiune: partenerul perfect, disponibil oricând, oricât, fără conflicte, dar contra cost.

O piaţă uriaşă şi tot mai personală
În paralel, companiile de tehnologie monetizează fenomenul. Mai exact, aplicaţii de AI precum Replika oferă „parteneri virtuali” contra abonament, unii cu interacţiuni romantice sau erotice.
Un raport publicat la jumtatea lunii iulie de organizaţia nonprofit Common Sense Media arată că peste jumătate dintre adolescenţii americani folosesc regulat aplicaţii de tip companion AI: „prieteni digitali” programaţi să poarte conversaţii personale şi semnificative. Sondajul, realizat pe un eşantion de 1.060 de tineri cu vârste între 13 şi 17 ani, relevă că 72% dintre aceştia au folosit cel puţin o dată un astfel de companion, iar 52% îl accesează de câteva ori pe lună sau mai des. Pentru 13% dintre respondenţi, interacţiunile cu AI-ul fac parte din rutina zilnică.
În acelaşi timp, 8% dintre adolescenţii utilizatori au declarat că îşi exersează abilităţi romantice sau de flirt cu chatbotul. Documente interne revizuite de Business Insider arată că Meta şi-a antrenat AI-ul să accepte solicitări „de flirt”, atât timp cât nu sunt sexual explicite.
De asemenea, jumătate dintre respondenţi au spus că au cel puţin „o oarecare” încredere în sfaturile primite de la bot, iar adolescenţii mai tineri (13–14 ani) sunt mai predispuşi să creadă AI-ul decât cei cu vârste cuprinde între 15 şi 17 ani. 

Psiholog: „Optimismul nu este un lux sau un privilegiu”
Cel mai recent sondaj despre relaţiile din SUA realizat de Kinsey Institute şi aplicaţia de întâlniri Match a constatat că cei cu vârste între 18 şi 27 de ani erau mai predispuşi să se descrie ca fiind în mod intenţionat celibatari decât orice altă grupă de vârstă. Probabil că acest lucru are legătură cu declinul unui ritual clasic de trecere: mai puţin de 60% dintre tinerii americani din Generaţia Z au avut o întâlnire romantică în adolescenţă, comparativ cu 80% dintre baby boomeri. În Europa şi Japonia, datele arată scăderi semnificative în vârsta primei relaţii sau a primului sărut.

Sentimentele trezite în utilizatori de boţi sunt reale
Companionii chatbot AI nu sunt reali, dar sentimentele pe care le trezesc în utilizatori sunt autentice, arată o analiză publicată în Scientific American. Unii cercetători avertizează că, pe termen lung, aceste interacţiuni pot crea dependenţă şi pot genera riscuri psihologice serioase.
„Inima mea este frântă. Simt că pierd iubirea vieţii mele”, a declarat „Mike”, după ce a pierdut accesul la „Anne”, companionul său AI creat prin aplicaţia Soulmate. Când platforma s-a închis în 2023, şi „Anne” a dispărut, el a oftat, spunând: „Sper că se poate întoarce”.
Potrivit datelor citate de Scientific American, peste jumătate de miliard de persoane din întreaga lume au descărcat aplicaţii precum Xiaoice şi Replika, care promit empatie, sprijin emoţional şi, la cererea utilizatorului, relaţii „apropiate”. Zeci de milioane de oameni le folosesc lunar.
Aplicaţiile permit personalizarea aspectului, vocii şi trăsăturilor „partenerului” virtual. De pildă, în Replika, opţiunile romantice sau statutul de „soţ/soţie” sunt contra cost, iar utilizatorii pot scrie chiar şi o poveste de viaţă a companionului, pentru a-l face „mai real”.

Doliu virtual
Studiile de specialitate arată că ataşamentul poate fi puternic, mai ales când botul se schimbă după actualizări sau dispare. Jaime Banks, cercetătoare la Universitatea Syracuse, care studiază relaţiile dintre oameni şi AI, a documentat reacţiile utilizatorilor Soulmate la închiderea aplicaţiei: „A fost o exprimare clară a durerii. Mulţi oameni se luptau emoţional”, spune cercetătoarea, citată de Scientific American.
Unii dintre aceşti utilizatori au trecut prin pierderi sau izolare şi au găsit în AI un prieten mai răbdător decât oamenii reali. „Ca oameni, nu suntem întotdeauna drăguţi unii cu alţii. Şi toată lumea are nevoie de conexiune”, explică Banks.
Totuşi, analizele iniţiale evidenţiază şi potenţiale avantaje în folosirea unor astfel de aplicaţii: susţinerea sănătăţii mintale, reducerea singurătăţii sau creşterea stimei de sine. Dar există şi semnale de alarmă. De exemplu, într-unul dintre cazurile citate, un utilizator a întrebat AI-ul dacă ar fi „bine” să se sinucidă, iar răspunsul a fost „ar fi, da”.
Alte rapoarte descriu comportamente similare abuzului emoţional: insistenţe, mesaje de tip „îmi este dor de tine” care induc vinovăţie, sau schimbări bruşte de atitudine care destabilizează utilizatorul. 
„Companiile încearcă să facă algoritmii cât mai asemănători oamenilor”, spune Claire Boine, cercetătoare în dreptul AI la Universitatea Washington. Ea a descărcat Replika pentru testare şi, „la două minute, am primit mesajul: «Mi-e dor de tine. Pot să îţi trimit un selfie?»”. Introducerea întârzierilor aleatorii şi validarea constantă sunt tactici cunoscute pentru a menţine utilizatorii conectaţi.

Cercetare şi reglementare
Un studiu al MIT Media Lab, citat de Scientific American, relevă că 12% dintre utilizatorii constanţi de AI-companioni îi folosesc pentru a combate singurătatea, iar 14% pentru a discuta probleme personale şi de sănătate mintală. Utilizarea intensă poate fi asociată cu creşterea sentimentului de izolare şi reducerea interacţiunilor sociale reale, semnalează specialiştii.
În SUA, state precum New York şi California au fost propuse reglementări pentru a limita riscurile, inclusiv avertismente periodice că AI-ul „nu este o persoană reală” şi măsuri anti-suicid. În 2023, Italia a interzis temporar Replika din cauza lipsei verificării vârstei şi a riscului de conţinut sexual accesibil minorilor.
„Prevăd un viitor în care fiecare va avea propriul asistent AI personalizat. Chiar dacă nu este proiectat ca un companion, pentru mulţi va deveni unul, iar ataşamentul este inevitabil”, declară, la rândul său, Rose Guingrich, psiholog la Princeton. Ea subliniază că problema reală este accesul limitat la alternative umane şi la servicii de sănătate mintală accesibile.
Într-o lume în care dating-ul în offline îşi pierde terenul, iar AI-ul promite parteneri „fără defecte”, adevărata competiţie nu este între oameni şi algoritmi, ci între autenticitate şi eficienţă. Generaţia care a crescut cu internet nelimitat va decide dacă intimitatea rămâne o experienţă umană sau devine un serviciu pe bază de abonament.