O fotografie care nu lasă Brașovul să uite

Există fotografii care consemnează istoria. Și există fotografii care, peste ani, devin ele însele o parte a memoriei unui loc. Imaginea pe care o aducem astăzi în atenția brașovenilor este una dintre acestea.
Realizată după luptele din octombrie 1916, ea poartă înscrisul german: „Bei Bartholomä – Bertalanfalu – 8. Okt. 1916” — „La Bartolomeu, 8 octombrie 1916”. Imaginea înfățișează, potrivit catalogării cărții poștale, militari români căzuți în zona Bartolomeu, în apropierea căii ferate.
 Un catalog de colecție redă chiar descrierea germană/ungară a scenei ca „Rum. Toten … bei Bartholomä”, adică „morți români … la Bartolomeu”.
Prin urmare, avem de-a face nu numai cu o fotografie de epocă, ci cu o carte poștală propagandistică germană, editată după luptele din octombrie 1916. Titlul nu are o valoare neutră: „eliberarea” era vocabularul militar și politic folosit de partea germană pentru recuperarea Brașovului.
Pentru memoria românească, aceeași fotografie este o mărturie a sacrificiului ostașilor români.
În prim-plan se află soldați români căzuți pe terenul de lângă calea ferată, între gara Bartolomeu și gara Brașov. În fundal se disting terasamentul, linia ferată și oameni ajunși la locul luptei după ce poziția fusese cucerită. Nu este o imagine surprinsă în toiul confruntării, ci o mărturie crudă a ceea ce rămâne după luptă: tăcerea, jertfa și datoria celor rămași de a nu uita.
Fotografia a circulat atunci în spațiul german sub titlul „Die Befreiung Kronstadts” — „Eliberarea Brașovului”.
Concepută, probabil, ca imagine a victoriei militare a Puterilor Centrale, ea are astăzi, pentru noi, o cu totul altă însemnătate: este un document al sacrificiului soldaților români care au luptat și au căzut pe pământul Brașovului.

Bartolomeu, toamna anului 1916
În august 1916, România intrase în Primul Război Mondial de partea Antantei, iar Armata Română trecuse Carpații în Transilvania. Pentru o scurtă perioadă, Brașovul a fost sub administrație românească. Situația militară s-a schimbat însă rapid, odată cu contraofensiva trupelor germane și austro-ungare.
Luptele pentru Brașov s-au concentrat în zilele de 7 și 8 octombrie 1916, iar sectorul Bartolomeu a devenit unul dintre cele mai dramatice puncte ale retragerii românești.
În apropierea căii ferate, militari români au primit misiunea de a rezista și de a întârzia înaintarea inamicului, pentru ca grosul trupelor să se poată retrage spre trecătorile Carpaților.
Poziția lor, dispusă de-a lungul terasamentului feroviar, a fost supusă unui atac tot mai puternic.
Relatările istorice vorbesc despre epuizarea muniției, despre izolarea unei părți a apărării și despre un atac din flanc, susținut de foc de mitralieră și grenade.
Tradiția locală a păstrat numele de „Tranșeea Morții de la Bartolomeu” pentru acest loc al suferinței și al rezistenței.
Nu toate detaliile sunt identice în izvoarele păstrate.
Unele relatări istorice atribuie episodul Regimentului 24 Infanterie „Tecuci” și evocă cifra de 168 de militari; alte cercetări, precum și relatări memoriale preluate de instituțiile dedicate cultului eroilor, indică prezența Regimentului 45 Infanterie „Vlașca” și a altor elemente militare în zonă. Numărul exact al celor căzuți în poziția surprinsă de fotografie rămâne, așadar, o chestiune care cere în continuare cercetare atentă de arhivă.
Dar dincolo de cifre și denumiri de unități, rămâne un adevăr de netăgăduit: la Bartolomeu au murit oameni care și-au făcut datoria până la capăt.

Din câmp de luptă, loc al memoriei
După război, osemintele militarilor români căzuți la Bartolomeu și în împrejurimile Brașovului au fost adunate și reînhumate în Cimitirul Eroilor de la Bartolomeu, amenajat în apropierea căii ferate.
La 7 iulie 1921, în prezența Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, a fost inaugurat monumentul și cimitirul eroilor. Aici au fost centralizate osemintele a 595 de militari români proveniți din zece regimente de infanterie, înhumați în 13 morminte comune.
Doar căpitanul Sava Cristescu a putut fi identificat individual. Ceilalți au rămas împreună, uniți pentru totdeauna în jertfă și în tăcere.
Acest fapt face fotografia cu atât mai tulburătoare. În ea vedem oameni ale căror nume, de cele mai multe ori, nu ni s-au mai păstrat. Oameni care au avut familii, case, speranțe și drumuri întrerupte de război. Oameni care au rămas, pentru urmași, în memoria unui oraș și în câteva documente ale timpului.

Datoria de a nu uita
Pentru brașovenii de astăzi, Bartolomeu este un cartier viu, cu străzi, case, gară, trafic și viață cotidiană.
Peisajul de acum este cu totul diferit de cel din fotografia de la 8 octombrie 1916.
Dar pământul păstrează memoria.
Acolo unde astăzi trecem grăbiți, în urmă cu mai bine de un secol era linia frontului. Acolo au fost tranșee, ordine, teamă, rezistență și moarte. Acolo au căzut ostași români care nu au mai ajuns acasă.
Uniunea Junilor din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi consideră că păstrarea acestei memorii este o datorie față de înaintași și față de comunitatea pe care o slujim.
A cinsti eroii nu înseamnă a glorifica războiul. Înseamnă a înțelege prețul plătit de oameni pentru istoria, libertatea și dăinuirea unei comunități.
Junii au păstrat de-a lungul veacurilor legătura dintre tradiție, credință, identitate și loc. În același spirit, ne plecăm astăzi frunțile în fața celor care au căzut la Bartolomeu.
Fotografia aceasta nu ne cere să privim trecutul cu ură. Ne cere să îl privim cu respect.
Ne amintește că istoria Brașovului nu se află numai în zidurile cetății, în bisericile vechi, în piețe și în casele păstrate din generație în generație. Ea se află și în locurile mai puțin văzute, în pământul de lângă calea ferată, în mormintele comune și în memoria celor care au murit departe de casă.

În semn de recunoștință
La mai bine de un veac de la luptele de la Bartolomeu, Uniunea Junilor din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi aduce un omagiu tuturor eroilor români căzuți în acele zile.
Să le păstrăm locul în memoria Brașovului.
Să rostim numele celor pe care îi cunoaștem.
Să îi căutăm, cu răbdare și respect, pe cei ale căror nume s-au pierdut.
Și să le spunem copiilor noștri că libertatea, demnitatea și continuitatea unei comunități au fost uneori apărate cu cel mai greu preț.
Dumnezeu să îi odihnească în pace pe eroii căzuți la Bartolomeu și să le păstreze vie memoria în sufletele brașovenilor.

Bibliografie selectivă și surse documentare 
https://www.darabanth.com/hu/44-Nagyaukcio/44.1/Kepeslapok/Erdely~18210/1916-Brasso-Kronstadt-Brasov-Die-Befreiung-Kronstadts-Bei-Bartholoma-8-Okt-1916-Brasso~II3345840
Bogdan-Florin Popovici, „Monumentul eroilor de la Bartolomeu, Brașov”, Magazin Istoric, 2008; 
Radu Oltean, „Masacrul de la Bartolomeu-Brașov sau «Tranșeea Morții»”, art-historia. Blogul graficianului Radu Oltean, 11 ianuarie 2009; 
Franz Justus Rarkowski, Die Kämpfe einer Preußischen Infanterie-Division zur Befreiung von Siebenbürgen, Berlin, 1917; 
Heinrich Wachner, Geschichte des Burzenlandes, Brașov, Aldus Verlag, 1994; 
„Gazeta Transilvaniei”, Brașov, 1921; 
„Kronstädter Zeitung”, Brașov, 1916; 
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, materiale documentare privind Cimitirul de onoare Bartolomeu; 
Wikipedia, „Bartolomeu, Brașov”, „Monumentele Brașovului” și „Gara Bartolomeu, Brașov”, resurse de orientare online, consultate la 4 octombrie 2026.