O drezină în depoul uninominalelor...

Vreme de cinci cicluri electorale au fost la modă locomotivele politice cu aburi. Acestea erau plasate pe șina prezidențială, iar rolul lor era de a trage partidele aferente cât mai departe pe traseul procentelor. În vagoane erau îmbarcați, la grămadă, politicieni autentici și politicieni de umplutură, afaceriști în căutare de imunitate sau de pile care să le sporească cifra de afaceri, neaveniți de toate soiurile - toți sub umbrela „listei”. În linii mari, procedeul a funcționat. Cel mai performant rămâne Iliescu, un soi de „Pacific” care se așternea mai greu la drum, dar când intra în linie dreaptă, bătea orice concurență. O altă locomotivă a fost Vadim, una fără vagoane, călătorii săi fiind agățați de tampoane sau cocoțați pe acoperiș. Pe varianta dintre abur și Diesel-Electric s-a postat, în 2004, Băsescu, cel care a forțat practic intrarea la guvernare a garniturii sale. În alte cazuri, locomotivele au stat, practic, la remorca inerției vagoanelor: Constantinescu n-a fost un politician de tracțiune, el a fost instalat de Alianța Civică în cabina conductorilor în speranța că va dobândi rapid experiență de mecanic. Cel de-al șaselea ciclu capătă, prin șocul uninominalului, caracteristici aparte. Vechiul depou de locomotive e gol. Acestea au fost date ori la reparat, ori la fiare vechi. Decuplate de legislative, rolul lor scade până la zero. Cine va trage, totuși, partidele? Primul politician de tracțiune înscris în competiție este Stolojan. El a fost desemnat - cu nodurile în gât de rigoare - de PD-L să pompeze aburii partidului băsescian, asumându-și dacă va fi cazul, rolul de premier. Stolojan este, deocamdată singur în depou și nu în calitate de locomotivă, ci în aceea de drezină. El va trebui, cu propriii mușchi, să pună în mișcare vehiculul care va agăța vagoanele uninominale și să le tragă spre linia de sosire a alegerilor din toamnă-iarnă. În spatele său, cu portavocea în mână, ca la canotaj, se va afla cel care-i plângea pe umăr mai acum patru ani, stimulându-l să țină cadența. Alte două drezine de partid se pregătesc de cursă: Geoană și Tăriceanu. Deocamdată încă își ung roțile și verifică angrenajele. Nici unul nu este prea musculos - ori cam pe asta trebuie să te bazezi, dar ambii sunt animați de vechiul slogan civic: dacă singuri nu puteau face mare lucru, doar împreună puteau reuși! Chiar dacă evoluează pe ecartamente diferite și nu se călăuzesc după aceleași semnale, ei au de întâmpinat aceeași provocare: refuzul lui Băsescu de a-l numi pe vreunul dintre ei premier! Ca să verifice dârzenia marinarului, trebuie să câștige. Iar ca să câștige, vor trebui să-l bată pe Stolojan. Cum? Nimeni nu știe prea exact. Văzând și făcând.